Angelina Nădejde
Cum
blânda dimineaţă
Îşi
flutură iubirea
Peste
copaci în floare,
Cum
păsări cântă-n codru
De
dragul primăverii,
Eu
cânt iubirea-n taină
De
dragul tău femeie!
Prin
vene-mi curge lavă
Cu
muzica dorinţei,
În
suflet ard în torţe
Nemuritoare
patimi
Şi
râd de fericire,
De
tine, ochii lacomi.
Eu
te iubesc femeie,
Până
şi gându-n noapte
Ţi-l
mângâi în tăcere
Să
nu stârnesc izvoare
Neliniştite-n tine.
Să
nu-ţi cuprindă visul
Străine
năluciri
Să
tulbure fiinţa
Şi-n
somn, să mai suspini.
De-ar
fi s-o faci vreodată
Să
fie doar, de... dor,
Ascuns
adânc în suflet,
De
mine, până mor.
Eu
te iubesc femeie
Ca
ploaia cea de vară
Pe
care eu, pământ,
Cu
sete o aştept,
Să-mi
răcoreşti ardoarea
Ce-o
am când nu-s cu tine,
Să
fericeşti ţărâna,
Din
care sunt făcut.
De
n-ai fi fost, femeie,
Te-aş
fi zidit din mine
Din
inimă-scânteie,
Cu
lacrimă şi lut,
Dând
viaţa mea, tribut.
