MIRCEA
TRIFU
Mă
simt legănat şi visez fără voie,
Dorinţa îmi pare un cal
nărăvaş,
Căpăstrul chemării îl
ţin de nevoie,
Mă
poartă sălbatic, că-i murg pătimaş.
Spre tine îl ţin
tremurând să mă-ndrepte,
Te
simte ca mine, stăpână divină,
Şi
steaua se-ndreaptă spre mine cu trepte,
Din palme să-ţi beau
câte-un strop de lumină.
Parfumul iubirii îl simt
lângă trepte,
M-aplec pe altarul de
marmură rece,
Şi
scot un oftat de chinuri nedrepte,
Şi
plâng peste el, durerea să-nece.
Speranţa mă prinde de
mână zâmbind,
Şi
cale îmi face cu inima-n mână,
Genunchii îmi tremur, mă
urc bâjbâind,
Mă
simt ca un sclav chemat de regină.
Deodată îţi simt
sărutarea ta dulce
Şi-n şoaptă parfumul
iubirii mă cheamă,
Iubirea mea poarta-a
destinului cruce,
Cu
tine alaturi durerea se sfarma.
