Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările

duminică, 28 februarie 2016

tu

Rodica Buzdugan









mă dori ca o naștere,
necunoscutule
crescut în mine –
sămânță neîmblânzită.
mi-ai pătruns prin pori
și fără de veste
am devenit tu…
nu ţi-a fost teamă
că pielea mea transparentă
ne-ar putea trăda?
îmi spăl trupul
cu leacuri vrăjitoreşti,
mă acopăr
de cuvinte încă verzi,
nu vreau să se afle
că sunt tu...
tu continui
să arzi în mine,
flacără înaltă hrănită
cu sîngele meu…
dar va veni o zi
când mă vei rescrie din cenuşă
iar şi iar, literă cu literă,
până când vei învăţa
acest întuneric dintre noi
să lumineze.

tu?
























sâmbătă, 9 mai 2015

Grupaj de poezii (38)


Nu mai adorm
Lili C. Bernini







Nu mai adorm demult,
Cu tine-n gând,
Dar uneori...
Te mai visez,
Şi mă trezesc
Căutăndu-te,
Printre amintirile de ieri.




Şi-un zbucium,
Mă cuprinde,
Dorul de tine mă arde,
Şi mi-aş dori,
Să pot zbura la tine,
Să te privesc
Să te ating,
Să te simt,
Pentru o clipă
Măcar lângă mine.




Şi împreună
Să evadăm,
De pe acest pământ,
Într-o lume
Unde să fim
Doar noi
Tu,..eu şi dragostea,
Ce ţi-o port,
Şi-n fiecare zi,
Să mă trezesc,
Doar cu tine.




TU
MIRCEA TRIFU







Să te găsesc, am străbătut
Mulţi ani lumina de femeie,
Acum, mi-s ochii mult mai grei,
De multe vieţi, a ta scânteie
I-ascunsă-n gelozii de zei.




Am răscolit cenuşa toată,
Unde-a căzut destinul mut,
Doar adierile chemării,
Din răni tăcute, fără scut,
Ne botezau dorul creării.




Te-am prins cu buzele trezite,
Înfometate de săruturi,
Prezentul, in bătăi de-aramă,
S-a scuturat de vechi trecuturi,
Când aşteptările se sfarmă.




Te-aşez, acum, pe-un pat de raze,
Aici te am înlăcrimată,
Tu, nebunatic trup de roză,
În disperat sărut de fată,
Trăieşti a dragostei hipnoză.




NINSOAREA DIN NOI
Angelina Nadejde







Ninge cu tristeţe, ninge cu tăceri,
Prin zăpezi şi griuri rătăcesc dureri,
Palide speranţe încolţesc în gând
Urme de iubire în altare-arzând.




Sar scântei de suflet, zborul le e frânt,
Ploi de neputinţe caută pământ,
Scânteiază dorul,vise-abandonate,
Uneori mai ninge cu singurătate.




Ne sufocă zilnic ucigând dorinţa,
Cheile-s la noi, nu găsim portiţa,
Peste sentimente şi iubiri blazate
Se depun troiene de banalitate.




Ninge şi-n altarul sufletului meu,
Rănile sunt aspre, sângerează greu
Tu, lumina lină-a-blândei dimineţi,
Spală-mi în zăpezi negrele tristeţi.




Vreau ninsori de flori peste umerii goi
Să-nflorescă iarna ce se-află-n noi,
Primăvară, vino, ne îmbracă iar
Cu scântei de viaţă-n foc incendiar.




Corbule, orbule…
Șișu Ploeșteanu Doria







corbul orbului întoarce lumina pe dos

vezi-le strigă cerșetorul din colț

corbul orbului cu aripi tăiate

te strigă

te lasă

te noapte răvaș

te frânge șoptind pervers la ureche

să-i spui mișelește iubirea în față

să-i spui despre piatra din care te naști

cu suflet și lacrimi ca un borfaș

doar corbul te știe

în minte îți umblă

și fură din tine o piatră de moară

cu șarpele-n spate

cu tunet în sânge

corbul te vrea și corbul te suge

te noapte răvaș la ziua răscruce

revers ucigaș în femeile mute

vezi-le strigă mireasa din vis

oceanul mai fierbe

din albul abis

vezi-le strigă pământul din tălpi

și frunza se crapă pe frunțile reci

mai spune-mi de ape

fântâni care plâng

mai spune-mi iubire

de poduri

de punți

te scutură bine de ghimpii din talpă

ce vină să ai

că vântul te sapă

pe aripi de corb prea rupte

prea noi

cu pașii în doi

pe ghețuri subțiri

tu vină nu ai

mai stai să murim

vezi-le strigă și corbul trăind




O băiețoaică cu ochi albaștri
Sandu Alrox







Ochii de un albastru profund,
părul de aur,
pielea cu adevărat albă,
întotdeauna într-o grabă,
nu oboseste niciodată.




Roxana,
ai un pic peste un an
și, desigur,
te supăra toate si totul,
mama ta și tatăl tău
te iubesc atat de mult
și vazandu-te cum cresti în fiecare zi
au cea mai mare satisfacție,
ce frumoasa!




Ești un farmec,
o băiețoaică cu ochi albaștri




PE CÂND
VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU







Pe când eram, sau poate nu eram,
În zămislirea unor legi schiţate,
Un tot întreg din ere adunam,
Să devenim figuri adevărate.




Eram cometă, sau un colţ de stea,
Sau poate praful, fără de suporturi,
Sau inimă ce încă nu bătea,
A unui suflet beduin prin corturi.




Tăcere sus, tăcere jos şi-alături,
Din nefiinţă fost-am zămisliţi,
Dar visul nostru zboară prin neanturi,
Acolo, unde-am fost de el găsiţi.




Şi ne-a adus aicea pe Pământ,
Şi ne-a creat din lutu-acestei ere,
Ne-a slobozit accesul la cuvânt,

Pe care noi l-am prefăcut în vrere.













miercuri, 17 decembrie 2014

Grupaj de poezii (9)




Definiția iubirii
Alexandra Mihalache





Iubirea e răspuns la veșnicie-
O întrebare pentru muritor,
Iubirea e acea statornicie
În trupul unui timp amăgitor.

Iubirea e speranță nesfârșită,
Credință răsărită din cuvânt,
Iubirea e o formă reușită,
Un înger ce domnește pe pământ.

Iubirea e sublimă poezie,
Un cer de raze nedesfășurat ,
Iubirea mea nu este fantezie
În sensul ei profund, eu mi te-am dat.

Iubirea e scânteia dintre inimi,
Iubirea e scânteia din priviri,
Iubirea se desfată între patimi
Și uneori chiar în dezamăgiri.

Iubirea- cartea inimii cea sfântă,
Iubirea,- dor târziu nemărginit,
O pasăre ce-n noapte se avântă
Să cucerească timp nedefinit.




Târziu de târziu
Vasile Ionac





E toamnă prin venele de sevă ale pădurii;
frunzele ning pe cărări,
vântul, fugit de anotimpul căldurii
numără vremea de ieri.
cerul se rotește de ciori,
ploaia, udă pe degete, picură;
un izvor tace din singurătate uneori,
iar fântâna, din ciutură.
cu pletele depărtând depărtările,
salcia se oglindește în sticlă de râu.
pe unde or fi acum cântările
feteloc care secerau holda de grâu?...
duminica e tăcucă sub toamnă.
e multă socoteală nesocotită;
tu ce ai de gând cu mine, doamnă?
pe când vrei să m-atragi spre ispită?
sau ai de gând să mă lași să trec ca un cuc?
aș face-o, dar încotro s-o apuc?...




Logodna marii
Cristina Ciurlan





Pe tarm de mare ,in amurg
O stea - mi coboara - n dulce plans
Si curcubeul dramaturg
Imi vinde zambetul constrans

De val , un tarm ,indragostiti
Ce- n fiecare zi suspina
In rasarituri logoditi...
Iar din apusuri ,o lumina

Le e de -ajuns ,cu -nversunare
Ei tipa, blestemand un nor
Si valul din iubita mare
E sol de mare calator

Ce o scrisoare, pe nisipuri,
Au scris- o ,ani la rand ,tacuti
Tu ,mare , spala- te de riduri
Si aduna- ti fii nestiuti!




Tu
Sandu Alrox





Tu ...
tu ești frumoasă,
unica,
fantastică.

Tu ești darul meu ...
un dar căzut din cer
nu știu dacă te merit ...
dar, știu bine cât te iubesc.

De câte ori am scris numele tău, într-o mie de foi ...
le umplu chiar acum,
cum inima mea este plină de tine, așa sunt lacrimi
în ochii mei

Cine știe dacă ai veni vreodată la mine ...

Cine știe dacă ne putem privi în ochii
și să ne mărturisim dragostea.

Doamne cât de mult te doresc ... într-adevăr
numai Dumnezeu poate ști.

Vreau să te văd ...
vreau să-ţi simt inima ta,
vreau să-ţi simt privirea ta
vreau atingerea ta
vreau mângâierea ta
și dacă pot ... intra în inima ta,
să devenim vecini.

Te iubesc ... te iubesc ... pe tine te iubesc ...
și nu voi înceta niciodată s-o spun ...
Te iubesc.




necunoscuta din aprilie își dă demisia
Gina Zaharia





am aflat că vânzătorul de zori e vecin cu mine
văzusem un pridvor mai autentic
ca un tobogan de lumină
dar ușa mea era închisă de două ori și nu scuturam niciodată
nisipul în fața casei sale
deși avea marea legată de mânecă

și eu și el

ne spuneam rugăciunea la aceeași oră
se aprindea un murmur de aici știu parcă Dumnezeu număra gândurile
cu un chibrit
o pasăre ne învăța să-i trăim zborul
într-o comedie

și ea și noi

purtăm cizme până la genunchi
să trecem cu bine puhoaiele în care am aruncat petale de niciunde
demne și credincioase până la x-ul zdrobit de pietre
necunoscuta din aprilie își dă demisia
un roi de licurici mă acoperă
într-un creion de vineri




Să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă ...
George Safir





să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă
cu apă de la robinet,
că am citit pe-un site, aseară,
când navigam pe internet,
că apa care e pe ţeavă
nu vine din ecosistem
şi pentru ochii tăi, iubito,
doar pentru ei, atât, mă tem.

să nu-ţi speli ochii tăi albaştri
din care verdele s-a dus,
că toată apa planetară
curge acum de jos în sus
şi ploaie nu ne mai dă sfântul,
decât potopuri şi blestem
şi pentru ochii tăi, iubito,
doar pentru ei, atât, mă tem.

să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă
cu apă de la robinet,
c-atât mai am curat pe lume
şi am vorbit cu un poet
să-mi vândă un cauş de rime,
să te clăteşti într-un poem,
căci pentru ochii tăi, iubito,
doar pentru ei, atât, mă tem.