Oglindă

Carmen Ștefania Luca

astăzi mi-a venit să mă cred Dumnezeu

mă uit la mine cum pielea și oasele mă trădează

iar sângele îmi seamănă culori

mi s-a urât cu binele

dar vreau să încerc ceva nou

închid ochii să nu-mi mai văd plumbul cum atârnă de mine

sunt culmea știu

dar culmea pe care mă înalț

Dumnezeu se uită mirat cum i se mai adaugă un frate

după chipul și asemănarea sa

și atunci deschid ochii

susul și josul devin relative

când ploaia leagă și dezleagă trupul meu de lut

mă uit în oglindă

sunt ce-am fost de-o eternitate și mai bine

fir de lumină ce coase și descoase suflet de pământ

fir de lumină ce coase și descoase suflet de pământ