Mihai Craiu, fost director Intact, îi răspunde lui Dan Voiculescu: „O minciună spusă de 100 de ori devine adevărul lui Voiculescu“

Mădălina Mihalache

 Mihai Craiu, fost director Intact

Fostul director general al trustului Intact, Mihai Craiu, a lansat un atac dur la adresa fostului său patron, Dan Voiculescu, după ce acesta din urmă l-a menţionat într-o postare ca fiind „un acolit“ al lui Traian Băsescu, Elenei Udrea şi Monicăi Macovei.

„Orice infractor cu formaţie de miliţian aşa cum eşti tu, îşi creează o legendă ( de unde şi termenul de specialitate ‘legendat’ ca să poată supravieţui el şi camarila lui, curtea lui…. legenda ta a fost că eşti victimă politică… O minciună enorma propagată de sute şi mii de ori pe toate canalele ‘gâdite’ ( da, e fără litera “n”) de tine în  speranţa că minciunile tale legendate în timp cu perseverenţă devin adevăr“, scrie Mihai Craiu, pe blogul său personal. 

Fostul director al trustului Intact sugerează că Dan Voiculescu a ascuns de către fiica sa, Camelia Voiculescu, mai multe dintre afacerile sale. „Cum să-i spui tu Cameliei că eşti doar un infractor? Ce să scrii tu pe cartea ta de vizită? Că eşti turnător, hoţ şi zgârcit ? Cum să-i spui tu Cameluţei că le-ai ‘donat’ acţiunile grupului numai pentru a nu plăti impozitele legale aferente unui contract de vânzare de acţiuni? Donaţia având caracter revocabil, puteai oricând să-i iei Cameliei înapoi cadoul tău dacă televiziunile tale şi Cameluţa ar fi făcut figuri iar natura a reglat lucrurile şi donaţia ţi-a fost revocată de statul român pe principiul confiscării extinse“, mai spune fostul angajat al lui Dan Voiculescu. 

Mai departe, fostul director general al Intact foloseşte cuvinte dure prin care îl descrie pe Dan Voiculescu. 

„Esti doar un nemernic mitoman, ticălos de profesie …eşti generaţia ta pierdută şi pe care nimeni nu vrea să o regăsească. O minciună spusă de 100 de ori devine adevărul lui Voiculescu.  E greu Dane nu-i aşa? Când toată lumea în care credeai se poartă cu tine cum te-ai purtat tu cu ea… Când toţi cei pe care i-ai înşelat îţi arăta faţa de şopârlă în oglindă şi te strigă pe numele tau…Şopârlă şi Căpuşă. Când vezi că eşti atât de lipsit de caracter încât îţi sacrifici proprii copii şi-ţi ascunzi infracţiunile în spatele lor. Când eşti turnător şi infractor. Când zaci în puşcărie. Eşti doar un nenorocit patetic din cauza cărora stau în puşcărie mulţi oameni deşi doar tu- autorul de mână lungă- ar trebui să zaci acolo. Alături de Oancea şi Andronic, alături de Basescu ….m-ai pus într-o companie onorabila. Alături de alţi infractori, te-ai pus unde meriţi. Daniel Constantin? S-a transformat dintr-o victimă colaterala într-un oportunist. Dan Voiculescu enjoy your time!“, a conchis Mihai Craiu. 


Prima zi a anului 2015 i-a adus lui Daniel Constantin o urare mai puţin fericită din partea lui Dan Voiculescu.  „Anul 2015 va fi anul în care Băsescu, Udrea, Macovei, Emilian Eva, Camelia Bogdan, Daniel Constantin vor fi judecaţi de Dumnezeu, dar şi de justiţie. Acelaşi lucru se va întampla şi cu acoliţii lor (Sorin Oancea, Mihai Craiu, Dan Andronic). Eu nu-mi doresc decât ca justiţia să facă dreptate”, a scris Voiculescu, pe blog. 

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, i-a răspuns lui Dan Voiculescu, într-un mesaj postat pe blogul personal, după ce patronul Antenelor i-a trasmis că „va fi judecat de Dumnezeu, dar şi de Justiţie“. Daniel Constantin spune că i-a comunicat lui Voiculescu, încă din 2012, „că nu va interveni în niciun dosar“. 

„Nu o să comentez/interpretez niciodată remarcile subiective ale unui om aflat într-o situaţie dificilă. Ca om regret necazurile prin care trece Dan Voiculescu. Îi mulţumesc pentru sprijinul şi încrederea acordate unui tânăr la intrarea în politica mare. Ca ministru în Guvernul ţării, dar şi ca simplu cetăţean responsabil, trebuie să respect legile şi deciziile justiţiei, chiar dacă ele afectează un om faţă de care am fost apropiat“, a scris, la rândul său, Daniel Constantin. 

Cine este Daniel Constantin 

Cariera lui Daniel Constantin este fotografia influenţei lui Dan Voiculescu în lumea politică românească. Practic, ascensiunea lui Daniel Constantin începe în 2009, când este numit şeful Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA), de către ministrul de atunci al Agriculturii, Ilie Sârbu, la recomandarea lui Dan Voiculescu.  Ziarul „Academia Caţavencu“ scria, în 2009, că numirea lui Constantin la APIA era strâns legată de faptul că familia Voiculescu deţinea mai multe societăţi, cu activitate în domeniul agricol, beneficiare sau posibil beneficiare ale subvenţiilor agricole. În primăvara lui 2010, când Dan Voiculescu, preşedintele PC, decide să facă un aparent pas în spate, îl instalează în fruntea partidului chiar pe Daniel Constantin, devenit omul său de încredere. 

Apoi, în 2011, Dan Voiculescu negociază ditrect cu Crin Antonescu alianţa PNL-PC, ca parte a USL, iar cel care semnează protocolul, din postura de preşedinte formal, este Daniel Constantin. În primăvara lui 2012, USL preia guvernarea iar premierul Victor Ponta îl numeşte pe Daniel Constantin ministru al Agriculturii. Din postura de protejat al lui Dan Voiculescu, dar acoperit cu funcţia de preşedinte al PC, Daniel Constantin ajunge deputat la alegerile parlamentare din decembrie 2012  şi îşi păstrează portofoliul Agriculturii în Guvernul Ponta 2. Anul 2013 aduce ruperea USL, însă Daniel Constantin schimbe rapid barcă, îl critică de Crin Antonescu şi rămâne alături de Victor Ponta, care îl unge viceprim-ministru. 

Parte civilă în dosarul ICA 

2014 este anul în care Daniel Conastinit vrea să-şi arate independenţa. În august 2014, pe când Voiculescu se afla în plin proces pentru privatizarea frauduloasă a Institutlui de Cercetări Alimentare (ICA), Ministerul Agriculturii, condus de Daniel Constantin, si-a menţinut calitatea de parte civilă pentru a-si recupera prejudiciul. 

Imediat cum a apărut informaţuia, fostul ministru al Comunicatiilor Sorin Pantiş, apropiat al lui Dan Voiculescu şi inculpat in dosarul ICA, a intervenit în direct la Antena 3 şi s-a arătat nedumerit de faptul ca Ministerul Agriculturii a solicitat în faţa instanţei, printr-o consilieră, menţinerea deciziei Tribunalului Bucureşti privind plata despagubirilor pe latură civilă. „Nu are importanţă cine e ministru si din partea cărui partid (n.r.- ministrul Agriculturii- Daniel Constantin), trebuie să se lamureasca acest lucru“, a spus Pantiş, apoi a adăugat: „Ministerul Agriculturii trebuia sa precizeze foarte clar daca e parte şi să ceară expertiză“. 

Dan Sova, pe atunci purtătorul de cuvant al PSD, prezent în studioul Antenei 3, a precizat că dacă Ministerul Agriculturii „nu se constituie parte civilă, nu poţi discuta despre prejudiciu“. Alessandra Stoicescu, realizatoare Antena 3, a intervenit, spunâdnd că „actualul ministru putea să refacă acest lucru“. Sorin Pantis a intervenit din nou telefonic şi spus: „Ministerul actual, din motive pe care nu le înţeleg, execută în continuare ce cere DNA“. La scurt timp, Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare şi Sorin Pantiş la 7 ani. 

Datornic 

Actualul ministru al Agriculturii este legat de omul de afaceri si printr-un contract de împrumut. Conform declaraţiei de avere, în 2007 si 2008, Constantin a luat cu împrumut de la Voiculescu suma de 295.000 de euro: creditul de 100.000 de euro scadent în anul 2016, respectiv 195.000 de euro scandent în 2017. Pe vremea când a luat bani cu împrumut de la omul de afaceri, Daniel Constantin era director la o firma de consultanţă a familiei Voiculescu, „Logicons SA“.

SISTEMUL începe să fie încorsetat. De gratii și confiscări. Meritul lui Traian Băsescu

Dan Andronic

Știți ce i-a speriat cel mai tare? Asprimea pedepsei și confiscarea extinsă a averii. Sunt convins că dacă Dan Voiculescu lua doar 2-3 de ani de închisoare și nu i se confisca averea până la concurența sumei de 60 de milioane de euro, SISTEMUL nu era șocat. Încă un mogul care a picat într-o bătălie politică, și-ar fi spus în fața unui pahar de șpriț scump și câteva mezelicuri, trăgând la final și o concluzie: înseamnă că s-a făcut loc pe piață pentru următorul! Pentru că în materie de moguli cu valență media-politico-industriale funcționează legile economiei de piață impecabil: nici un loc liber nu rămâne neocupat!

Asistaseră de pe margine la zbaterile lui Patriciu, Vîntu, Nicolae, Popoviciu, Copos, Becali, Iordache și mulți alții, pe care i-au și uitat, și de la fiecare învățaseră câte ceva. Pe nesimțite se consolidase un set de reguli care păreau singurul îndrumar pentru supraviețuire. Numai că a venit decizia instanței în cazul Voiculescu și tot ceea ce știau s-a dus pe apa sâmbetei!

În primul rând asprimea pedepsei a arătat că începe să se intre într-o zonă în care lucrurile nu pot fi considerate controlabile. Dacă un om de talia lui Dan Voiculescu, cu mulți avocați, dar și mai mulți bani, plus influență politică și mediatică uriașă primește o asemenea pedeapsă, ce mai poate spera un banal miliardar cu rădăcinile averii în retrocedări și privatizări timpurii?! Se poate aștepta la mult mai rău, nu-i așa? Tot cazul Voiculescu a demonstrat că vechile rețele de influențare a actului de Justiție nu mai există, sau cel puțin nu se mai pot manifesta la un asemenea nivel. Bălăbăneala dosarului prin diverse instanțe timp de șase ani s-a făcut exclusiv prin demisii din Parlament, fără obișnuitele tertipuri avocățești, gen sesizări la Curtea Constituțională sau recuzarea instanței. 

Partea care dă SISTEMULUI fiori pe spate este însă mult mai prozaică: privatizările din ultimii 15 de ani, adică de la începutul guvernării Năstase încoace, încep să fie luate la bani mărunți de către DNA și pedepsite de instanță. Iar transpirație devine rece chiar și în zilele astea de vară pentru că începutul marilor averi din România cam atunci încep să fie conturat. Știți vreun miliardar care să nu fi cumpărat ieftin de la Stat? Eu, nu! În acei ani pare că s-a fundamentat o nouă lege a economiei de piață post-decembriste: cu cât ai mai mulți bani, cu atât mai mic trebuie să fie prețul de achiziție al vreunui activ. După care, odată trecut în proprietate privată, bunul capăta puteri magice și începeau să-i crească zerouri în coadă.

Nu credeți? Vă spun o mică poveste: stând de vorbă cu un om de afaceri, înaintea deciziei instanței, acesta îmi povestea cum în anii 2000 a văzut că ICA era scoasă de APAPS la privatizare la un preț ridicol – vreo 800.000 de dolari – având terenuri care era clar că valorau mult mai mult și s-a dus să întrebe. Numai că acolo după prima întrebare i s-a arătat ușa! Orice, numai ICA nu! Era promisă! A înțeles și s-a reorientat, că doar făcea parte din categoria supraviețuitorilor…

Bomboana pe colivă este însă confiscarea extinsă a averii. O premieră greu de digerat! Tot ceea ce și-au închipuit că au pus la adăpost pentru vremuri grele devine susceptibil de a reintra în posesia Statului.

Poate că pentru Dan Voiculescu suma de 60 de milioane de euro nu reprezintă o gaură uriașă, averea sa fiind estimată la un miliard de euro, dar nu am văzut vreun nou-îmbogățit care să se despartă ușor de bani. Nemaivorbind despre faptul că trebuie să umble la conturile din afara țării, ceea ce este iar ușor riscant.

Care sunt meritele lui Traian Băsescu, vă puteți întreba, mai ales că ați citit titlul editorialului? Știu că mare parte a românilor este supărată pe Traian Băsescu pentru măsurile dure luate la începutul crizei economice. O supărare greu de șters, cu atât mai mult cu cât artileria mediatică a mogulilor l-a bombardat ani de zile cu acuzații dure, repetate, uneori fantasmagorice, alteori doar exagerate, fiind ținta urii majorității politicienilor. O supărare care nu mai are timp să se șteargă pentru că Traian Băsescu este lipsit de cel mai important atuu: bătălia electorală. Nu mai candidează, poate doar influența cursa electorală. Din această perspectivă poate să vă placă sau nu de politicianul Traian Băsescu, însă nu aici trebuie căutat meritul său. Pentru că SISTEMUL a înțeles de mult că maniera categorică în care a întărit Statul, în zona luptei anti-corupție, a însemnat începutul sfârșitului! Și s-a zbătut cât a putut de tare.

Meritul lui Traian Băsescu este acela că a mizat pe crearea unor instituții puternice capabile să întărească și să apere Statul, de la ÎCCSJ, DNA, la SRI și SIE dând credit unor oameni capabili să impună Legea. Promovarea a mii de magistrați tineri a fost un gest curajos, dar absolut necesar pentru a zgâlțâi rețelele de trafic ale SISTEMULUI. În anul 2006 nominalizarea lui George Maior în fruntea SRI, a Laurei Codruța Kovesi și Daniel Morar, la Parchetul General și DNA, a devenit fundamentul a ceea ce vedem astăzi, dând un suflul nou unor instituții importante. George Maior a transformat SRI într-o instituție modernă, cu oameni tineri, care nu mai răspunde la comenzile politice, devenind ușor banale comunicatele DNA în care se menționa suportul primit din partea SRI.

Despre Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi trebuie spus că s-au dovedit a fi adepții unui stil de management asemănător, performanțele instituțiilor fiind apreciate la nivel european, unul din puținele puncte pozitive pentru România. E greu să judeci ceea ce a însemnat mandatul lui George Maior în fruntea SRI dacă nu-l compari cu cel al lui Radu Timofte. Sau pe cel al Laurei Codruța Kovesi, dacă nu comparăm cu perioada Amăriei. Făcând față unor presiuni mult mai mari, cu dosare complicate și timpuri extrem de agitate, SRI și DNA au creat ceva ceea ce SISTEMUL nu credea că va vedea vreodată: un corset din ce în ce mai strâns. Pentru că în realitate cele două instituții nu pot funcționa una fără cealaltă, ca într-o operațiune matematică.


După (doar) zece ani vedem rezultatele concrete. Mandatele lui Traian Băsescu n-au însemnat o bătălie cu adversarii politici de tip Voiculescu, așa cum se grăbesc unii să afirme. În realitate, cei cu musca pe căciulă s-au transformat în adversarii lui Traian Băsescu. Devenind adversarii întăririi Statului, declanșând bătălii gigantice, pierdute rând pe rând. Din această confruntare, la finalul anului, președintele României Traian Băsescu va putea să spună că n-a fost doborât de SISTEM. Va putea spune că a reușit să înfrângă SISTEMUL.

România lui Voiculescu a murit, în sfârşit

CRISTIAN CAMPEANU

Condamnarea lui Voiculescu poate constitui momentul ieşirii vieţii publice româneşti din mlaştina morală a tranziţiei, momentul în care putem să începem să sperăm că jaful, ticăloşia, miciuna şi corupţia adică emblemele ultimilor 24 de ani, vor deveni în sfârşit falimentare. O dată cu această condamnare, gheara vechii Securităţi a mai slăbit strânsoarea în jurul gâtului societăţii româneşti, care începe să respire puţin mai liber.

Înainte ca milioane de români indignaţi de condamnarea la cinci ani de închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu să iasă în stradă pentru a denunţa această „mascaradă” de Justiţie şi să ceară, de pe baricadele insurecţiei, eliberarea acestui „deţinut politic” victimă inocentă a regimului „scelerat” Băsescu, înainte ca zeci, dacă nu sute, de replici ale Cristianei Anghel să declare spontan greva foamei până la exonerarea acestui apostol al omului mic şi foarte mic de orice acuzaţii, înainte ca Gâdea, Grecu, Badea, & Co. să facă apoplexie în direct la Antena 3, deci înainte de toate acestea, permiteţi-ne să le explicăm acestor oameni rătăciţi pe ce lume se vor trezi mâine dimineaţă.

În primul rând, se vor trezi într-o lume care va fi la curent că Dan Voiculescu nu mai este dom’ Profesor, ci „infractorul Voiculescu” condamnat la închisoare de un complet de judecători români. Această împrejurare îmbunătăţeşte cu câteva grade calitatea morală a societăţii româneşti şi a vieţii publice. Faptul că poţi să numeşti un infractor „infractor” este un prim pas spre o limpezire morală absolut necesară. Aşadar, de mâine, toţi oamenii asociaţi cu infractorul Voiculescu se vor vedea degradaţi la nivelul propriei meschinării şi acesta este un efect la fel de benefic.

În al doilea rând, de mâine, oricine va mai spera să îşi subordoneze Justiţia va trebui să se gândească de mai multe ori. Dacă prin condamnarea lui Năstase, Justiţia a dat primul test major de independenţă, odată cu Voiculescu a dat testul de maturitate, pentru că, din multe puncte de vedere, Voiculescu a fost şi a rămas o nucă mai greu de spart decât Năstase. Este în întregime meritul procurorilor, în special al DNA, şi al judecătorilor care au ales să meargă pe acest drum al independenţei şi asumării demnităţii de magistrat că au avut curajul să spargă vechiul sistem al corupţiei, complicităţilor şi obedienţelor care ţineau legată în întuneric Justiţia română. Acum iese la lumină cu capul sus şi toţi aceşti magistraţi merită o reverenţă din partea noastră. De mâine, Justiţia e mai puternică, mai dreaptă şi mai sigură de ea însăşi. Lumea fetidă a lui Voiculescu în care integritatea magistratului se târguia ca la piaţă a murit. Desigur, ca orice lucru de valoare, nici independenţa şi demnitatea regăsite ale Justiţiei nu sunt eterne, bunuri câştigate pentru totdeauna. Ele trebuie păzite cu gelozie şi cultivate cu fiecare caz şi cu fiecare „Voiculescu” ce va mai îndrăzni să apară.

În al treilea rând, vremea capitalismului de jaf care a caracterizat tranziţia şi care a fost controlat de vechea gardă a Securităţii, s-a încheiat. Privatizarea ICA poartă toate semnele unei astfel de tranzacţii supravegheate şi aprobate de Securitate şi, de aceea, condamnarea lui Voiculescu are, pe lângă valoarea intrinsecă, şi una simbolică, chiar poetică. E semnalul că timpul vechii gărzi securiste s-a terminat şi că vremurile acelea sunt apuse. Nimeni nu s-a zbătut mai mult decât Voiculescu, de la câştigarea alegerilor de către USL să aducă România dacă nu în vremurile de aur ale securismului triumfător ale anilor `90, măcar în perioada securismului bine temperat a lui Adrian Năstase. Nimeni nu s-a străduit mai mult să scoată România de pe orbita europeană, a statului de drept şi a responsabilităţii şi s-o arunce înapoi în izolare, acolo unde totul este permis pentru un grup de iniţiaţi care nu au a se teme de nimic. Asta nu înseamnă că de mâine nu se va mai fura şi că nimeni nu va mai încerca să căpuşeze statul sau că nu există deja o gardă de lupi tineri care abia aşteaptă să îi ia locul celei vechi, dar nu se va mai fura în halul şi pe scara pe care a făcut-o generaţia lui Voiculescu. În plus, societatea şi-a creat încet şi dureros anticorpi care, atunci când vor avea ocazia, vor reacţiona. Şi asta este o veste excelentă indiferent cum ai privi-o.

În al patrulea rând, de mâine mass-media de tip bâtă (sau tigaie) propagandistă este compromisă. Nu că Antenele nu se vor lamenta şi nu vor încerca să stoarcă şi ultimele rămăşiţe de simpatie sau de ură din telespectatorul zombificat, dar stigmatul patronului-infractor şi al aparatului său de propagandă nu va putea fi şters. După Vîntu, a venit vremea lui Voiculescu. Imperiul său media se va destrăma în irelevanţă, complet ignorat de public ca şi cel al primului. De mâine, oamenii cu aspiraţii de mogul de presă, cum e cazul domnului Ghiţă, care pare că păşeşte hotărât pe urmele primilor doi, ar trebui să înţeleagă că modul acesta de a înţelege presa ca pe un accesoriu personal este falimentar şi nu duce nicăieri.

În sfârşit, în al cincilea rând, avem câteva clarificări morale în politică. Domnul Antonescu, pe care l-am avertizat să nu înfunde PNL în smârcurile abjecţiei voiculesciene, va trebui acum să lase capul în pământ de ruşine, dacă mai are vreuna, şi să facă pasul înapoi. Domnii Ponta şi Antonescu (chiar dacă primul s-a ţinut deoparte) vor trebui să justifice moral şi politic întregul eşafodaj al USL care s-a constituit sub patronajul şi chiar sub acoperişul de la Grivco al infractorului Voiculescu. Alegerile îţi dau legitimitate democratică, dar nu şi morală, iar din punct de vedere moral, USL e şubrdă şi murdărit de de mâinile lui Voiculescu chiar de la naştere. Ceea ce reprezintă încă o clarificare necesară.

Ca un Terminator în mizerie, Dan Voiculescu a promis/ameninţat că va reveni. Biet bătrân bolnav de mania grandorii! Nu a înţeles că lumea lui a murit, că nu mai are unde să se întoarcă şi că noua/vechea lume pe cale să se nască îi va respinge ca pe un cancer pe cei ca el.