Se afișează postările cu eticheta disperarea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta disperarea. Afișați toate postările

joi, 28 august 2014

Acolo unde se sfârșește disperarea

Nuța Istrate Gangan









îmi măsori tăcerile sub pași apăsați
în chihlimbarul
ultimului coniac pe ziua de astăzi



regrete ascuțite
rătăcesc
pe aleile dintre ziduri
sub copacii goi care mărginesc lumea
la capătul celălalt



acolo unde se sfârşeşte disperarea
şi începe marele calm



nu ştii cum să-mi desfaci buzele
dinţii încleştaţi
umerii strânși
sunt construită din
piatră caldă
tăcere peste tăcere



când ană
când evă



fără cuvinte în faţa marilor adevăruri
predate la şcoala aceasta numită viaţă
în care am fost cel mai conştiincios elev



mă transformi în închipuire



tac



iluzie rătăcită printre corzile inimii tale
frântură dintr-o poezie de dragoste
eu
chiar am existat



îţi spun acum

când nu mai sunt























miercuri, 27 august 2014

Răstignire !

Lusiana Drăguşin








Şi dacă dintre toţi sau toate


ar trebui s-aleg acum,


aş face-un pod, spre mai departe,


iar temerile-ar fi doar fum;






E atâta linişte în mine


nici haosul, nici disperarea,


nu pot să strice, eu ştiu bine,


când peste toţi stă nepăsarea;






În fiecare ceas răsună


câte un gând şi-o rugăciune,


Te rog, Tu Doamne, dă-le tihnă


şi spală-i de amărăciune!






O, iartă-i şi de ceri vreun preţ,


ia de la mine tot ce vrei,


chiar dacă-n toate văd dispreţ


lumea nu e doar din mişei;






Şi fă-mă punte peste timp


să treacă de-acum orice fire


Spre Cerul, veşnic anotimp,



Tu fă-mă Doamne... Răstignire!























vineri, 1 august 2014

În ceruri



Sandu Alrox







În ceruri
unde doreşti infinitul drept refugiu
şi pământul frige,
şi pământul plânge
cu lacrimile sale roşii sângerii
când în linişte suferi
în infinitatea durerii
şi în disperarea ta


În ceruri
unde să te legeni
de unde să culegi flori cu vise
şi să arăţi că există viață
că există iubire pentru viaţă
că nu se poate uita sau abandona
destinul nostru
şi toate cele ...


În ceruri
precum lumânări colorate
ce strălucesc pentru luminare
o trăire timidă și apoi consumată
într-o topitură în strigătele fără sfârșit
ruptă de tăceri infinite
sperând să strălucească
din nou
într-un gând nou
într-o nouă dorinţă
într-o nouă dragoste fierbinte și strălucitoare.