Nuța Istrate Gangan
îmi
măsori tăcerile sub pași apăsați
în
chihlimbarul
ultimului
coniac pe ziua de astăzi
regrete
ascuțite
rătăcesc
pe
aleile dintre ziduri
sub
copacii goi care mărginesc lumea
la
capătul celălalt
acolo
unde se sfârşeşte disperarea
şi
începe marele calm
nu
ştii cum să-mi desfaci buzele
dinţii
încleştaţi
umerii
strânși
sunt
construită din
piatră
caldă
tăcere
peste tăcere
când
ană
când
evă
fără
cuvinte în faţa marilor adevăruri
predate
la şcoala aceasta numită viaţă
în
care am fost cel mai conştiincios elev
mă
transformi în închipuire
tac
iluzie
rătăcită printre corzile inimii tale
frântură
dintr-o poezie de dragoste
eu
chiar
am existat
îţi
spun acum
când
nu mai sunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu