PUR CA UN NUFĂR ÎN MOCIRLĂ, VARANUL RĂMÂNE LA RĂCOARE

Nicolae Constantin Munteanu

În prima zi a anului 2015, în închisoare fiind, Dan Voiculescu se instruia urmărind programele TV ale Antenei 1 și Antenei 3 și ascultând Radio Romantic. După care a dat pe dinafară: "N-am cuvinte să vă explic ce alinare, ce mândrie, ce satisfacție am avut realizând cât de mult s-au deschis acești nuferi ai maturității mele." Ce să-ți zic, Badea, Gâdea și Ciuvică, nuferi, iar Antena 3 - Spălătoria Nufărul!

După "alinare", "mândrie" și "satisfacție", Dan Voiculescu a trecut la amenințări. Vizați erau eternii adversari politici, Traian Băsescu și Monica Macovei, magistrații care l-au trimis la răcoare și, premieră, câțiva foști angajați și supuși de partid care l-au cam abandonat ! Toți urmau, în ordine, să fie judecați de Dumnezeu, dar și de justiție.


Omul era de înțeles. Își făcea curaj. Se încălzea pentru 5 ianuarie, ziua în care Curtea de Apel București urma să se pronunțe asupra cererii de anulare a pedepsei primite de Dan Voiculescu, zece ani de închisoare, în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetari Alimentare. Și, ghinion, 5 ianuarie a căzut într-o marți, ziua celor trei ceasuri rele. Zarurile au căzut prost. Instanţa a respins ca nefondată contestaţia prin care solicita anularea pedepsei. Decizia este definitivă. Dan Voiculescu rămâne în închisoare. Și va executa cam o treime din condamnarea la zece ani de închisoare. Dar va executa !



Pe scurt, ca în filmele cu proști, cine sapă groapa altuia cade el în ea !

Acest proces, care a durat aproape șase ani de zile, s-a lăsat cu o condamnare cumulată de 67 de ani de închisoare pentru tot lotul. În afară de Dan Voiculescu, alte șase persoane au primit primit pedepse între cinci și opt ani de închisoare, cu excutare. La care se adaugă încă patru persoane cu trei și patru ani de închisoare cu suspendare.


Procesul a durat atât de mult pentru că strategia apărătorilor s-a concentrat pe vicii de procedură și pe tergiversarea procesului, până la o eventuală prescriere, care a inclus și două demisii ale lui Dan Voiculescu din Parlament, ceea ce a însemnat plimbarea dosarului de la o instanța la alta și reluarea procesului în funcție de jocul de-a imunitatea pierdută sau redobândită de principalul acuzat. 


Condamnarea lui Dan Voiculescu este cea mai spectaculoasă de la condmnarea lui Adrian Năstase. Insă faptele pentru care a fost condamnat arogantul de la Cornu erau parfum de viorele pe lângă lăcomia pantagruelică a Varanului de la Antene, cu un pot de vreo 60 de milioane de euro. Și, spre cinstea lor, după ani de bâjbâieli, oamenii justiției au rezistat tuturor presiunilor, inclusiv celor exercitate de nuferii de la Antena 3, și s-au pronunțat așa cum a crezut de cuviință, în spiritul legii și, sperăm, și al statului de drept. 


Un cuvânt bun pentru avocatul Gheorghiță Mateuț, o stea a baroului, care nu dă nici mâna fără să taie o chitanță de 50.000 de euro. Mână pe care n-o dă e o mână bună! Dan Voiculescu este al treilea sau la patrulea barosan pe care-l scapă pentru ani buni după gratii, după fostul primar al Clujului, Sorin Apostu, care a primit 4 ani şi 6 luni, după fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, care are de stat 5 ani de zile după gratii şi după Cristian Vasile, inculpat în dosarul Trofeul Calităţii. Era cât pe-aci să-i ajute și pe George Copos şi Gigi Becali, însă aceia au renunțat la timp la serviciile lui. 


Strategia de apărare a a lui Dan Voiculescu a fost jalnică. Pasămite, mediatizarea excesiva a cazului a pus presiune pe judecatori, care nu ar fi fost imparțiali când au dat sentința. Ca și cum Dan Voiculescu ar fi un inculpat atât de delicat încât n-ar putea fi judecat decât pe un pat de nuferi, pierdut pe un câmp de crini. Albi.

Profil de grup infracţional organizat

Melania CINCEA

Dosarul penal deschis de DNA, la începutul acestei săptămâni, pe numele lui Viorel Hrebenciuc şi al lui Dan Şova, ambii interceptaţi în timp ce-şi trafichează influenţa, unul cerând, altul promiţând legea graţierii şi amnistiei – o lege pentru Viorel Hrebenciuc, pe care îl paşte arestarea şi, după toate indiciile, condamnarea, după ce a intrat la ananghie în Dosarul „Retrocedările ilegale”, tot pe motiv de trafic de influenţă – şi vorbind despre un proiect de lege care să abroge această infracţiune, confirmă, încă o dată, că legile cu dedicaţie, făcute pentru protejarea castei, reprezintă o cutumă în PSD. Şi mai confirmă că puterile statului – atât cea executivă, cât şi cea legislativă – sunt puse cu lejeritate în slujba unor găşti de partid, pentru a le ajuta să nu răspundă pentru ilegalităţile făcute, dacă au ajuns deja la ananghie, să le ofere imunitatea, în caz de ilegalităţi viitoare, să găsească tertipuri pentru a le ajuta să fenteze din mers unele legi ori să le anihileze pe altele. Totul, pentru bunăstarea lor ilicită, pentru liniştea şi libertatea lor.
Din 2012, de când USL preluase puterea, am asistat din partea PSD la un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid. Acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Acţiuni la care PSD s-a dedat fie jucând în echipa USL, fie pe cont propriu.


1. În iulie 2012, toate acţiunile derulate de USL, în doar câteva zile, cu o viteză ameţitoare, au trădat premeditarea a ceea ce s-a vrut o lovitură de stat – ratată milimetric, din fericire. De la încercarea de înlăturare, în regim de urgenţă, a preşedintelui din funcţie, la înlăturarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbarea Avocatului Poporului – singurul care putea ataca la CCR ordonanţele guvernamentale –, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Secretariatului General al Guvernului – pentru ca modificarea de legi să aibă drum lin –, şi până la încercarea de îngrădire a prerogativelor CCR, pentru ca această instituţie să nu se mai poată pronunţa asupra deciziilor luate de Legislativ, indiferent despre ce aberaţii legislative sau contradicţii cu Constituţia era vorba – o prevedere pe care au inclus-o, un an mai târziu, şi în noua Constituţie care, pe motiv de dezintegrare a USL, nu a mai apucat să fie votată. Scopul tuturor acestor acţiuni era de a ajunge la putere şi de a-şi scăpa de Justiţie puşcăriabilii cu carnet de partid. De altfel, este de notorietate un discurs de-al lui Victor Ponta, dinainte de venirea la putere a USL, în care le promitea subordonaţilor de partid că totul va fi bine „după ce luăm controlul politic asupra DNA”.


2. Cum în vară, lucrurile nu merseseră chiar după plan, în toamnă, tot pentru protejarea membrilor grupului infracţional organizat s-a trecut la o altă acţiune marca USL. S-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranţa naţională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanţă informaţii privitoare la marea corupţie, obţinute pe mandat de siguranţă naţională. Ceea ce ar fi însemnat că dosarele de mare corupţie începute până în acel moment ar fi fost compromise şi că majoritatea dosarelor de mare corupţie despre care am auzit în ultimii doi ani, plecate de la interceptări ale SRI – cum este şi cel foarte proaspăt, care priveşte retrocedările ilegale de pădure, în care apar şi numele senatorilor PSD Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam –, nu ar fi existat.


3. În septembrie 2013, oameni din PSD căutau soluţia pentru salvarea celor care făcuseră din traficul de influenţă un modus operandi. Vizată pentru a fi modificată era Legea 78/2000, privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. La una dintre şedinţele Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, care era vicepreşedintele Camerei, le spunea colegilor parlamentari că legea trebuie modificată pentru că „acum, tot ce facem ca parlamentari este trafic de influenţă. Cu ocazia aceasta, să ne uităm atent şi la Legea 78/2000, pentru că aceasta este chestiunea care ne creează dificultăţi în activitatea noastră de parlamentari”. Dacă această lege ar fi fost modificată, dl Hrebenciuc nu mai apărea, azi, în două dosare instrumentate de DNA, acuzat, printre altele, de trafic de influenţă. 


4.Tot pentru protejarea şi menţinerea grupului infracţional organizat, în decembrie 2013 Legislativul a încercat să submineze eficacitatea cadrului legislativ al ANI şi să aducă, într-un mod lipsit de transparenţă, modificări la Codul Penal. Amendamente prin care majoritatea parlamentară USL a încercat, în „marţea neagră”, să-şi legifereze o super-imunitate şi să dezincrimineze conflictele de interese. Iar pentru salvarea a ceea ce se mai putea din rândurile celor condamnaţi şi ale celor care îşi aşteptau sentinţele definitive, s-a venit cu ideea votării Legii amnistiei şi graţierii, lege care, în aceeaşi „marţe neagră”, fusese şi ea la un pas de adoptare. Motivul real nu era nicidecum cel invocat oficial, suprapopularea penitenciarelor. Era doar încercarea de a-i scăpa de detenţie pe cei care nu mai puteau fi salvaţi din faţa Justiţiei.


5. În iunie 2014 – între pronunţarea primei sentinţe în dosarul „ICA” şi a celei definitive, când toate indiciile duceau spre condamnarea la detenţie a lui Dan Voiculescu – s-a venit cu o nouă propunere de lege a graţierii, destinată celor condamnaţi pentru corupţie. Iniţiativa, de data aceasta, nu venea dinspre PSD, ca prima, ci dinspre PC, parte alianţei de guvernare cu PSD şi UNPR.


6. Tot în vara acestui an, la presiunea baronilor şi baroneţilor de partid, PSD a încercat să-şi scoată de sub incidenţa legii aleşii incompatibili. Aşa că, în plină vacanţă parlamentară, deputaţii s-au mobilizat şi au pus în scenă o a doua „marţe neagră”, votând o lege care îi scoate din incompatibilitate pe primarii şi şefii de Consilii Judeţene care sunt şi membri ai adunărilor generale ale companiilor locale de utilităţi. Scăpându-i, în masă, de răspundere în faţa legii pentru acuzaţii de incompatibilitatea, care le-ar fi atras răspunderea penală.


7. În octombrie, Senatul a adoptat tacit – adică, fără să o supună la vot – iniţiativa legislativă a senatorului PSD Şerban Nicolae, care viza modificarea Codului Penal astfel încât cei care dezvăluie informaţii din dosare de corupţie să fie aruncaţi după gratii. Adică, procurori sau judecători, care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii –, sau jurnalişti, care le publică. Dacă ar reuşi, înseamnă că ar fi ţinute departe de atenţia presei şi a opiniei publice dosare penale sensibile care, scăpate de sub control, riscă să devină ameninţări la adresa libertăţii unor nume grele din partid. Pentru că, în lipsa unei presiuni publice şi dacă „norocul” face ca aceste dosare să ajungă la magistraţi obedienţi, problema e ca şi rezolvată. Şi pentru că nu toată Justiţia este compusă din judecători şi procurori integri şi nu ar putea funcţiona eficient indiferent de cine ar fi condusă. În ultimii doi – trei ani, au fost „n” dosare grele de corupţie, care au vizat oameni ce păreau, până la un anumit moment, intangibili, dosare care nu e sigur că ar fi avut finalul pe care l-au avut – condamnări, uneori cu ani grei de detenţie, şi confiscări de averi – dacă ar fi fost ţinute departe de ochii şi urechile presei şi, implicit, de presiunea societăţii civile sau a opiniei publice.



Ce se va întâmpla în eventualitatea în care Victor Ponta va câştiga alegerile prezidenţiale este previzibil. Pentru că atât d-lui Ponta, cât şi baronilor săi le displace profund DNA – una dintre rotiţele intens dezavuatului “sistem băsist”, cu care premierul a promis, de mult timp, că se va lupta, din decembrie încolo, fără să intre în detalii privind “armele” folosite şi finalitatea pe care o urmăreşte. Iar corupţilor din partid, pândiţi de riscul de a face puşcărie, le-a promis "dreptate":  “În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Niculescu, şi celorlalţi”. Pericolul major este ca de lupta împotriva marii corupţii, unde DNA joacă un rol major, să se aleagă praful. Nici nu va fi nevoie de desfiinţarea DNA – deşi e un proiect luat (şi) de PSD în calcul încă din 2012, o astfel de decizie ar dinamita relaţia României cu UE. Va fi suficient să se modifice legea de funcţionare – care va trece cu lejeritate de o majoritatea parlamentară obedientă şi nu va întâmpina probleme nici la Cotroceni, unde va fi trimisă spre promulgare. Sau va fi suficientă înlocuirea conducerii DNA, după modelul patentat la Parchetul General, şi a şefilor de secţii, cu oameni îngenuncheaţi. (O dovadă de obedienţă, una doar, e de dată recentă, fiind făcută în dosarul “Lukoil”. După ce ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, şi, la foarte scurt timp, premierul României, Victor Ponta, luau atitudine, public, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro, ceea ce a atras punerea sechestrului asigurător, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti – aflat în subordinea Parchetului General, condus de Tiberiu Niţu, prietenul lui Victor Ponta – a ridicat parţial sechestrul de pe conturile şi stocurile Lukoil.) Acela ar putea fi momentul în care DNA va fi întors cu cel puţin zece ani înapoi, în “epoca Amarie” – când marea corupţie era identificată în rândul poştaşilor şi al portarilor de spital –, momentul în care marilor corupţi le va fi reasigurată liniştea. Cu alte cuvinte, va fi o mare victorie de grup infracţional organizat. Unul politic. Mult mai periculos decât un grup infracțional organizat care nu e conectat la decizia politică.