CEI DUȘI, DE DINCOLO CEI MULT IUBIȚI ...

Raul Constantinescu

Cei mult iubiți neprețuiți

cei de noi îndrăgiți îndrăgiți

dincolo trecut-au...

au trăit s-au bucurat au înflorit au rodit

au iubit au preaiubit s-au risipit...

în gerul vieții au supraviețuit

arșiței nopții-n ardori s-au pârguit rumenit...

iubirii-n sfâșiere s-au dăruit s-au jertfit

s-au zbătut rugat cutremurat

au râs au plâns

au dorit au visat au sperat

în tăcere

cu sfioasa abia zărita surâsului floare pe buze -

zâmbet răstignit

eternei tăceri au încremenit...

luminoase umbre în amintiri au răsărit

J e r t f a

Constantin Anton

Încrezătoare e orișice speranță;

Sufletul în adevăr e tot mai orbit;

Mă joc cu propria mea Viață

Și cred o, Doamne, că prea eu Te-am iubit!

Nimic din mine nu te mai poate trăda;

Adânc ceresc curge încă din lacrima mea…

Țipă ochiul de-atâta întuneric lăuntric

Că inima se sufocă așteptând un alt nimic!

Încrezătoare e orișice speranță;

Cuvintele au cătușe; tăcerea e trufașă;

Genunchii mei se roagă sub alți genunchi când

Eu Te cred o, Doamne …Te-aud în mine plângând!

Nimic din gânduri nu te mai poate trăda;

Fâșii de singurătate ard greu peste șoapte…

Lumina e suspendată în substanța sa spirituală:

Privirea e dăruire, inima încă Iubirii se roagă!

Purtătoare de viaţă

Angelina Nădejde

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,

Din pântec ce creşte iubirea în rod,

Ai pus nemurirea plămadă în tină

Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,

Scânteia divină aprinsă-n zidire,

Bărbatul în mir îmbracă triada

Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi

Când taie în tine durerea ca lama,

Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,

Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea

Sădeşti bucurie aici pe pământ,

Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,

Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt ...