Popa Ines Vanda
De
ochii tăi mă vor căuta s-aprinzi luceferii de dor,
Strivind
secunde-n agonii în nopți închise cu zăvor,
În suflet de-ți voi rătăci cu primăveri ce nu au fost,
Să
ștergi cu roua din bujori tot dorul clipei fără rost.
De-nstrăinări
fără răspuns vor lăcrima la tine-n gând,
Când
îngeri osteniți de răni te vor veghea în somn plângând,
Îți voi răspunde cu tăceri printre vitralii din trecut,
Voi
strânge ploi de nicăieri dintr-un apus care-a durut.
De-n
suflet seară îți va fi și stelele fără culoare
Mă
vor ascunde-n galaxii sau în oftatul dintr-o floare,
Să ștergi puținul ce-a rămas cu o petală de-amintire
Și cu înfrângeri ce-osândesc, să-ngropi cristale de iubire.
Vei
ști atunci cât te-am iubit când printre ultime ninsori,
Cu
picătura unui dor voi sângera scriind scrisori
Și cum nimic nu ne vom fi, doar cioburi dintr-un vis pierdut,
Cu-mbratișări
din asfințit te voi ierta printr-un sărut.
