Dacă...

Violetta Petre

Dacă mi-aş iubi absenţa, poate n-aş simţi eclipsa

Când m-acoperi pe de-a-ntregul, m-aş obişnui cu lipsa

Chipului ce stă să-şi pună mască de-oxigen pe faţă

Când bat clopote-n derivă şi păcate mă răsfaţă...

Dacă mi-aş iubi prezenţa, m-aş lipi de clipa nudă

Să mă simţi cum strig la ceruri, cerurile să m-audă

Să cobor pe scara lumii, nerăbdări să te-nvelească

Să îmi simţi căldura-n sânge, sângele să-l primenească...

Dacă m-aş iubi pe mine şi-ntunericul ce-apasă

Peste gânduri, peste vise...dar lumina nu mă lasă

Să mă-ntorc în mine, Doamne, să mă caut, să m-adune

Toţi hingherii stând la pândă...şi n-aştept nicio minune...

Dacă m-ai iubi, cu teamă, fără milă-aşa cum cerul

Îşi iubeşte înserarea, aşteptând în zori misterul

Ce se-ascunde în clepsidre...m-aş ascunde-n noaptea ta

Şi-aş rămâne-aşa o viaţă... nu ţi-aş cere nicio stea...

Poate, doar să-mi dai din mine, câte-o porţie de sare

Să văd lacrima cum cântă, pe sub gene-a disperare...

Să nu uit că violetul şi-a pierdut culoarea vie

Într-o lacrimă albastră pe-un inel de cununie...

Cinci lucruri demne de știut despre ”Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”

Cristian Ghinea

Guvernul a discutat în ședința de săptămâna trecută un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții.

Ceea ce e foarte bine

Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar, la fiecare dintre ele, România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural. Deci, a pune tema pe agenda publică, așa cum a făcut Guvernul, e un pas înainte.

Contextul în care a apărut acest program este simplu: noua organizare a ședințelor de guvern include o secțiune de dezbateri de politici, după părțile decizionale. Am asistat la aceste ședințe și pot să vă spun că au adus alt suflu și spirit: dincolo de recitat articole de HG și OUG, Guvernul este un organism care produce politici. A dezbate la nivel de principii ce obiective vrem să atingem, pe ce resurse contăm și cum vrem să ajungem la obiectiv ar fi trebuit să fie o obișnuință. Dar nu era.

Demnitarii români obișnuiesc să se autoîngroape în hârtii și pigulesc texte deja livrate de departamentele juridice. Introducerea acestei secțiuni de discuții de politici – secțiunea C – a ședințelor de guvern de către Dacian Cioloș și cancelarul Dragoș Tudorache este în sine o minirevoluție în modul de lucru al Guvernului. Mi-a revenit, deci, sarcina de a prezenta miniștrilor un pachet de politici.

Colegii de la presă au fost încântați de prezentare și au decis că merită publicate câteva dintre slide-uri pe site. Văzând reacțiile publice, mă bucur că au făcut-o. Cei care nu le-ați văzut, sunt aici: http://gov.ro/ro/stiri/pachetul-national-anti-saracie

Ceea ce nu înseamnă că cele câteva slide-uri publicate sunt tot programul anti-sărăcie, cum s-au grăbit unii comentatori să spună.

De fapt, cele 47 de măsuri prezentate sintetic în schema numită ”Plasa de siguranță” au fiecare în spate câte o fișă care explică:

a) obiectivul de politici pe care ni-l propunem (ex. ”niciun copil fără identitate”);

b) de unde vom lua banii (mai ales din fonduri europene, vedeți mai jos);

c) instituțiile responsabile și instrumentele ce vor fi folosite;

d) țintele pe care le propunem a fi atinse pe durata de viață a acestui guvern, adică până la toamnă;

e) ce trebuie să schimbăm la nivel legislativ / instituțional pentru ca obiectivul să fie atins (ex: de schimbat legea care împiedică alocarea de CNP nou născuților ai căror părinți nu au domiciliu, pentru a rămâne în exemplul de mai sus).

Aceste fișe au presupus muncă multă din partea echipelor de la cabinetul meu și al colegului Valeriu Nicolae, plus a oamenilor din ministere care ne-au ajutat. Au presupus seri târzii și weekend-uri petrecute la Guvern și cel puțin o companie de livrat pizza care a trebuit să primească explicații detaliate cum că realmente există adresa ”Piața Victoriei numărul 1” și se referă la palatul acela mare de pe dreapta când vii dinspre Romană.

Aceste 47 de fișe detaliate au fost în mapa miniștrilor la ședința de Guvern și vor fi prezentate în această  săptămână la evenimentul anunțat de premier, unde le discutăm cu sociologi specializați, cu reprezentanți ai autorităților locale și ai rețelelor de ONG-uri care fac muncă socială.

Aceste fișe nu sunt definitive, sunt documente de lucru – au fost documente de lucru când le-am prezentat în Guvern, vor fi documente de lucru și când le vom prezenta public. Pentru că vrem să știm opiniile acestor oameni înainte de definitiva totul. După asta vom trece la elaborarea actelor normative necesare: hotărâri de guvern, ghiduri de finanțare, memorandumuri etc.

Acesta ar trebui să fie un proces obișnuit de gândire, consultare și adoptare de politici publice. Probabil că ne-am obișnuit atât de mult cu guverne care vin cu sute de pagini de articole de legi deja scrise și spun că vor să ne consulte (pentru că există obligație legală privind consultarea) încât am uitat cum ar trebui să dezbatem de fapt.

S-au acumulat în spațiul public câteva întrebări pentru care vrea să ofer informație de context.



1. Care e legătura dintre acest pachet și ”Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020”?

Oameni atașați de această Strategie sau care erau în Guvern când a fost adoptată s-au arătat îngrijorați că nu am pune-o în aplicare. De remarcat că, de când a fost adoptată, nu s-a întâmplat aproape nimic cu respectivul document, deși din numele ei se presupune că ar fi început să fie aplicată în 2015. Guvernul care a adoptat-o a făcut un grup de lucru interministerial. Și cam atât. Banca Mondială a pregătit nouă planuri de acțiuni pentru implementare, care au fost bine primite și plasate într-un sertar.

Pe de altă parte, Strategia anti-sărăcie nu este singurul document care își propune să amelioreze problema. Este doar unul dintre documentele produse de consultanți la comanda unui minister – mai avem câteva strategii cu impact pe câte un sub-domeniu. Avem strategie privind protecția copiilor (de fapt, mai multe cu copii), avem strategie privind îmbătrânirea activă (de fapt, mai multe cu persoane în vârstă). Avem strategie privind reducerea părăsirii timpurii a școlii, pentru sănătate, pentru învățământul terțiar etc. Și aceste ”etc” nu sunt o metaforă: avem vreo 75 de strategii elaborate de diverse ministere, fiecare cu planuri proprii de acțiuni. Dacă nu ați auzit despre ele este pentru că niciun guvern nu le-a luat în serios, nu le-a pus cap la cap și nu a decis ce vrea realmente să facă, în ce ordine și cum anume.

Acest guvern nu a vrut să scrie încă o Strategie și nici nu a vrut să le ignore pe cele existente. De fapt, le-am luat la mână, am scos din ele măsurile care pot fi operaționalizate, finanțate, demarate și urmărite pe perioada de viață a acestui guvern. Cei care spun că nu gândim strategic confundă gândirea strategică cu vorbăria strategică. Gândirea strategică înseamnă să aduci strategiile în realitate.

Firul roșu este dat însă de Țintele 2020 pe care România le-a asumat față de Uniunea Europeană: reducerea numărul de oameni supuși riscului de excluziune cu 580.000, reducerea abandonului școlar la 11,3% (era 18% în 2014), creșterea ratei de angajare. Până acum nu a fost clar cum facem aceste lucruri, guvernele nu prea băgau în seamă strategiile. Nu suntem pe traiectoria de atingere a țintelor 2020 și încercăm să revenim. Pachetul integrat de combatere a sărăciei face exact asta: culege idei din strategiile sectoriale care țintesc 2020 plus dintre proiectele cu impact dezvoltate de ONG-uri, le aduce pe masa guvernului, însărcinează clar ministerele plus Cancelaria și identifică resursele. Acesta e motivul pentru care se numește ”integrat”.


2. Îi ajutăm realmente pe cei mai săraci

Conceptul cheie al acestui pachet este organizarea măsurilor pe cicluri de viață, ceea ce am numit ”Plasa de siguranță”. Ideea de bază este că statul își propune să ajute oamenii să treacă peste anumite praguri pe care în viața reală cei mai săraci dintre noi le ratează. Un copil care nu are identitate pentru că părinții nu pot face dovada domiciliului va dispărea de pe radarul sistemului de educație și de asistență socială. Oricum ai ajusta apoi ajutoarele sociale, e irelevant în cazul său.

Un copil care nu e corect diagnosticat la naștere, pierde șansa de a primi tratament. În zonele sărace, o mamă care nu dispune de creșă trebuie să stea acasă cu copilul, deci nu mai caută job, deci intră în spirala sărăciei. Un copil care nu ajunge la grădiniță pierde startul în dezvoltarea cognitivă. Am trecut rapid prin măsurile privind copilăria. La vârsta școlară, pachetul se concentrează pe reducerea abandonului sau întoarcerea la școală a celor care au abandonat-o (propunem, de pildă, extinderea pe bani europeni a programul de succes ”A doua Șansă”). Aceasta este logica pachetului de măsuri organizate pe vârste: când ești aproape să te împiedici, statul îți întinde o mână și te repune pe traiectorie. Nu intru aici în detalii, sper să vă convingeți singuri.

Am țintit toate măsurile propuse spre cei mai săraci dintre români, spre cei care riscă să scape cu totul sistemului social. Și aici încercăm să remediem o nedreptate de fond: sistemul de asistență socială din România este printre cele mai ineficiente din UE pentru că pe de o parte nu îi ajută pe cei mai săraci (prea multe hârtii de completat, prea multe acte, prea inflexibil) și pe de altă parte redistribuie social la prea mulți (fiecare ajutor social are propria metodologie și sunt unele care ajung la jumătate din populație). Ministerul Muncii are planuri de remediere a acestor probleme, cel mai notabil este legea Venitului Minim de Incluziune, care unifică cele trei plăți sociale principale și creează stimulente pentru incluziune pe piața muncii. Pachetul despre care vorbim vine peste aceste eforturi, cu măsuri orientate spre cei mai săraci.

Este o critică adusă de ani de zile României în rapoartele de țară făcute de diverse instituții: procentual din PIB plătim puțin pentru cheltuieli sociale, dar și ce dăm e prost orientat sau administrat. Poate că a fost nevoie de un guvern de independenți să încerce o focusare spre cei mai săraci dintre noi. De ce se întâmplă asta? Am o teorie, dar o păstrez pentru când ies din demnitatea publică pe care o dețin momentan.


3. O viziune pentru fondurile europene?

Acest pachet vine să concretizeze o nouă viziune despre fondurile europene, despre care premierul Dacian Cioloș și ministrul pentru fonduri europene, Aura Răducu, au tot amintit. Fondurile europene au suferit de un fel de ezoterism ciudat: par un domeniu cu reguli, logică și viață proprii, proceduri ferme de neînțeles pentru profani, multă hârțogărie și enorm de mult bla-bla.

Și se întâmplă asta pentru că politicienii au scăpat lucruri din mână sau au fost interesați doar dacă le pică ceva rente. Au lăsat funcționarilor domeniul, funcționari care sunt bine pregătiți, dar nu pot stabili ei obiective de politici. Acest lucru trebuie să se schimbe. Nu lansăm apeluri și ghiduri doar ca să absorbim bani, nu gândim programe doar pentru ca să justificăm echipe de proiect și sporuri ”de fonduri” pentru birocrație. Plecăm de la ce vrem să atingem ca obiective pentru societate.

În ceea ce privește domeniul social, acest Guvern va canaliza clar fondurile europene spre a oferi o plasă de siguranță celor mai săraci dintre români și spre atingerea obiectivelor 2020. Nu înseamnă că e singurul obiectiv. Alți colegi din Cancelarie și ministere lucrează la pachete similare pentru competitivitate economică sau pentru reforma administrației.

E nevoie de coordonare la nivel de principii și obiective. Premierul Cioloș a cerut Autorităților de Management să gândească proiecte comune. Să nu mai fie fiecare Program un trib în sine. Dacă un primar vrea să construiască o creșă socială, atunci trebuie să depună un singur proiect, chiar dacă banii vin de la două entități diferite. Clădirea este eligibilă dintr-un program operațional, cel care se referă la infrastructură, salariile oamenilor sunt eligibile din alt program, cel privitor la capital uman. Nu mai vrem clădiri goale pentru că un AM nu a aprobat la timp banii pentru salarii, în timp ce alt AM a aprobat clădirea.

Știm că oamenii din sistem s-au învățat cu guvernanți care nu pricep nimic din povestea asta cu fondurile și se lasă îngropați în teancuri de hârtii de semnat. Noi însă știm povestea cu fondurile. Procedurile nu trebuie să țină de ezoterism: trebuie să avem proceduri unice și simple, pași unitari indiferent de ce AM este vorba, totul în sistem electronic unic, fără hârtii și fără redundanțe. Mai mulți bani la beneficiari și mai puțin pentru salarii la echipele de proiect din administrație; control pe teren, nu la numărat chitanțe.

E nevoie apoi de o regândire a rolului statului în zona fondurilor europene. Statul român s-a automutilat externalizând în trecut servicii care ar trebui să fie permanente și în același timp s-a îngrășat făcând micromanagement. ”Industria POSDRU” a fost un fenomen creat de acest stil de lucru: avem niște obiective de politici (să zicem să angajăm tinerii), lansăm niște call-uri și vedem dacă vom avea noroc să vină unii care să pregătească bine tinerii. Cum impactul real e undeva jos pe scala priorităților, vin unii care produc hârtii. Ce face statul în schimb? Verifică foarte atent hârtiile respective. Foarte, foarte atent. ONG-urile cu programe sociale de succes căutau bani privați (bravo lor) în timp ce fondurile europene care ar fi trebuit să aibă impact social erau urmărite după procesul de hârtii.

Ce ar trebui să facă statul? Să își dezvolte capacitatea pe zona de servicii permanente. ONG-urile sau partenerii sociali ar trebui să completeze acolo unde statul nu o poate face. Pentru a evita micromanagementul din partea statului ar trebui să folosim instrumentul numit global grant – statul externalizează managementul de proiect unor organizații care intermediază granturi. Global grantul este un instrument folosit frecvent în UE, dar în România am preferat să creștem birocrația permanentă de verificat hârtii. Sperăm să găsim soluții rapide pentru a folosi acest sistem și în România.

Care e legătura cu pachetul anti-sărăcie? Aceasta este rezolvarea misterului din întrebarea ”de unde are bani de anti-sărăcie guvernul Cioloș care deja e cu un buget la limită?”. E simplu: nu avem bani în plus, îi folosim mai bine pe cei europeni deja antamați. Toate obiectivele de politici din cele 47 de fișe sunt eligibile din fonduri europene. Ce am făcut de fapt a fost să luăm strategiile existente + modele de bune practici din societate (de gen ”Teach for Romania”) și să căutăm bani pentru ele în fondurile europene, care au obiective larg și vag definite în acest moment. Vom îngusta aceste obiective prin ghidurile care urmează a fi scrise.


4. Care sunt pașii următori?

Deocamdată am elaborat niște idei de politici, am indicat sursele de finanțare și lucrăm la dezvoltarea instrumentelor de implementare. Pe acestea le vom discuta cu oamenii din domeniu. Apoi urmează alocările și condiții concrete. Este o idee bună să facem creșe sociale în zonele sărace din orașe pentru ca oamenii să poată merge la job? Ok, în ce axe din cele două Programe structurale încadrăm acest obiectiv și cât punem din anvelopa financiară totală? Aceste decizii vor fi luate la nivel de miniștri, pe baza dialogului cu societatea.


5. În fine, care e faza cu desenul?

Am pus pe primul slide al prezentării un desen care între timp a devenit foarte cunoscut. Există un om care a fost adus de OvidiuRo când lucram normele de implementare pentru Legea ”Fiecare Copil în Grădiniță”. El se ocupă de desene care ilustrează un proces de gândire / muncă. I-a plăcut la guvern și a zis că vrea să mai voluntarizeze. A venit într-o zi și l-am întrebat: cum ai putea tu să pui toate astea într-un desen? Pentru noi, echipa care am lucrat la pachet, e totul clar acolo, în câteva linii și cuvinte. Faptul că mă sună oameni să lucreze voluntar pentru Guvern e genul acela de fapt mărunt care te face să continui. Îi mulțumesc lui Adrian Popa pentru acest desen care a pus o față umană unui pachet de politici altfel sec. A ajutat ca mesajul să ajungă la mai multă lume. Pentru că, vorba lui Dan Suciu: e mult mai bine ca lumea să te critice pentru ceea ce faci decât pentru bazaconii fără legătură cu activitatea ta.

Secvențe cu târziul

Vasile Ionac

Nu aparțin nimănui.

nici măcar mie,

de aceea nici nu aș putea să spui

pe care rază am visat să mă sui

când vremea plecărilor hai-hui

căuta adresa toamnelor din vie.

scândura foșnea în păduri a poartă,

lemnele își aminteau spășit,

(precum sângele meu prin aortă),

despre iarba ce-a fost de cosit

dar care a căzut bătrână pe sub zăpadă,

sau pe sub roata Carului șchiop de-o obadă.

cuvintele... credeam că încă mi-au rămas

chiar nerostite, pe-un petec de cer.

însăși prima silabă

a numelui meu nu avea glas,

iar Luna nu vroia ca să vadă

trecerea mea spre mister.

îmbătrânit de toate vârstele

caut și aștept nimicul din flori;

doamnă a atâtor candori,

mă vor spăla de oboseală dârstele

și suvenirul vechilor fiori.

Doar tu femeie

Lili C. Bernini

Grupaj de poezii (18)

PICĂTURI, DIN PLOAIA DE IUBIRE

Valy Plugar

Plouă liniştit, stropi seducători

Cad pe pământ, picături de lacrimi.

Îmi ating inima, cu dulcii fiori,

Şi sufletul,cu mii de patimi!

Patima iubirii,ei, au răscolit!

Desenând, pe cer,chipul tău.

Un surâs,gingaş,mă privea zâmbind,

Şi-ţi spunea cu foc, de numele meu!

Îmbrăcaţi în ploaia de iubire,

Desculţi, dansam pe stropii ei.

Pământul, ne zâmbea de fericire,

Şi ne mângâia cu flori de tei!

Cerul cobora către pământ,

Un înger, zâmbind,la noi privea.

Ploaia de iubire,suav ne-a atins,

Iar pe cer, curcubeu ieşea!

Sorb o picătură, din iubirea ta

Când gura, în ploaie,ţi-o sărut!

Sublim, ne stropeşte dragostea,

Şi ne spală, de tot ce ne-a durut!

Şoapte de iubire

Ciobotariu Maria

Cuprinde-mă în primul

tău sărut

când vântul adie

şoapte de iubire

ridică-mă la poarta zării

în oglinda unui vis

tu, vii din margine de lume

şi înfloreşti în dimineţi

te-am căutat

în boabele de rouă

când aburi calzi

se ridicau la cer

şi glas de păsări

chemau o nouă primăvară.

Aş vrea să vii,

din muzica stelară

să străbaţi...

hotarul de amintiri

iar chipul tău

brăzdat de timp

să strălucească-n

marile priviri.

Plină de mister

Sprincenatu Dan

Eşti steaua mea învăluită-n mister!

Să-ţi desluşesc din taine, nu-ndrăznesc.

Iubita mea, eu te aştept , şi-ncă mai sper

În lumea ta, în lumea mea să te-ntâlnesc!

Doar mângăiere şi lumină să îmi fii,

Într-un deşert de lacrimi şi suspine!

În fiecare vis de toamnă să revii!

În Paradis aş fi.. de-ai fi cu mine!

Povestea noastră-i plină de mister

Mă fascinează însă nu pot s-o înţeleg;

Mă pedepseşti că nu mă-nalţ la cer

Eternul feminin cu tine să-l dezleg.

La tine mă gândesc în fiecare clipă

În vis tu îmi apari seară de seară

Într-un romantic dans ce se- nfiripă

Şi-n cântecul albastru de chitară.

Oglinzi

Ana Podaru

Umbre din noi

se răsfiră-n oglinzi

cioburi de-oglinzi

pe rame omizi

ce urlă...

siluete captive

cu degete zece

trezite din minți

cu unghii cuminți

ce urlă....

doi ochi speriați

zâmbesc

printre gene

păienjeni

contur răvășit de iriși

din oglindă privesc

și urlă...

iluzii captive

în poarta vidată

desprind ticăitul

din ceasul cea stat

și urlă....

în suflet oglinzi,

în minte oglinzi

ce ţin prizonieri

în trecutul obscur

invizibile punți

uitate pe frunți

oglinzi aburite

de inimi golite

pe buzele mute

ce urlă...

Aș fura

Sandu Alrox

Dacă aș fi in stare,

mi-aș fura o pereche de aripi pentru a zbura

și aș zbura cu tine.

As fura o stea de pe cer pentru a-ți lumina nopțile

și o rază de soare pentru a da căldură zilelor tale.

Să fugim împreună pe o pajiște frumoasă

și aș fura pământului o floare parfumată pentru tine.

Și dacă toate acestea nu sunt de ajuns

te-aș duce la mare

și pentru tine aș fura sunetul valurilor care se sparg de stânci.

Și aș fura cele șapte note muzicale

și, de asemenea, portativul pentru a-ți dedica cântece și melodii

niciodată auzite înainte, și care îți aparțin pentru totdeauna.

Aș fura culorile curcubeului

pentru a-l colora cu noi culori

și ți-aș darui ochii mei pentru a te face să vezi lumea, așa cum o văd eu

și apoi vei înțelege că tu ești tot ce vreau

și că ... te voi fura.

prin viață mai mult fugim

Carmen Ștefania Luca

de static s-a rupt cu pasul

și-a atins omenirea cu prima formă de mișcare

colecționa îngeri pe umeri

cerul se îngrămădea în ochi cu albastrul

se încerca împletirea viață cu viață

și spirit cât un vârf de ac

balans întru dilatare cu sufletul legat de buze

a început repede alergătura cu pistolul la tâmplă

și pista plină cu pietre invita genunchiul la rugă

zidurile au început să pice din cer mult prea devreme

ca niște piese de lego cădeau

încercând forme de acoperiș sau cărare

coliviile și-au deschis porțile să prindă zbor cu zbor

numai să nu le scape vreun vis rebel spre împlinire

școala vieții l-a primit cu porțile deschise

în recreația mare s-a apucat de iubit

a trecut cu fuga prin ea

absențe doar la fericire s-au înregistrat

în rest a strigat prezent la tot ce-a găsit în cale

amarul ține pasul pe loc și îndoaie sufletul până la rădăcini

atunci nu mai fuge nimeni se circulă la relanti

suntem deasupra inimii

Dansează iubirea

Ana Podaru

Dansează iubirea ca o balerină

Cu poantele-i fine pășește ușor

Pe-a inimă scenă se-aud în surdină

Eterne balade de suflet în cor.

În sunet de flaut, în dans piruete

Pe clape ce urcă în scară spre cer

Ca lebăda-n apă se leagănă-n trepte

Iubirea și visul în pași de mister.

Dansează iubirea pe coarde de harpă

Ce sunet angelic prin minte perindă

Atingeri de stele din degete-i scapă

Luciri de speranță din ochi să cuprindă.

Ce plânge vioara de dor mângâiată

Valsează iubirea pe corzi de chitară

Mătasea rochiței de lacrimi pătată

Foșnește strivind tăcerea de seară.

Dansează iubirea în cânt se sfârșește

Cortină de ploaie de flori pe fundal

O notă-n oglindă spre timp primenește

Croind sentimente pe-al inimii voal.

ROGVAIV

Angelina Nădejde

Te-aş picta în culori iubito;

Cred că sufletul,

Ţi l-aş colora în roşu

Pentru că eşti focul iubirii

Ce mă mistuie..

În oranj aş picta fericirea, 

Pe care o împarţi tuturor

Celor ce te cunosc.

Iar bunătatea- în galben;

Răbdării tale cu mine 

I-aş pune - verde;

Verdele crud al primăverii

În care ne-am cunoscut. 

Iar albastru – liniştii

Cu care mă acoperi

În fiecare seară

Ca pe un copil,

Inainte de culcare.

Tristeţii pe care o văd 

Uneori, 

În ochii tăi – indigo.

Aş pune numai puţin

Pentru că nu iubesc 

Această culoare.

Iar violetul l-aş lăsa

Stării de mister

Dintre noi.

Voi adăuga la final 

O ploaie de săruturi

Şi astfel eu voi avea

Numai pentru mine,

Un curcubeu.

Şi voi numi acest tablou 

Iubita mea -ROGVAIV.

Fericire

Aura Popa

Nu, n-am crezut c-am să-mi găsesc iubirea

Zvâcnind la tâmpla unui simplu gând

Şi c-o să-mi bată-n poartă fericirea.

Surâsul zilei nu-mi mai e plăpând.

Sunt păpădii-nflorite-n câmp de vise

Şi păsări albe în antet de cer,

Cărări de rai prin zările promise

Şi lotci pe marea plină de mister

Ce leagănă seninul cu privirea

Unui prea blând şi magic răsărit.

Nu, n-am sperat c-am să îţi văd sclipirea

Din cuib de braţe dar … te-am întâlnit! 

Corto africanul

Ioan Stanomir


Pentru Corto, Africa înseamnă un spaţiu care se întinde din marginea Cornului Africii până către întinderile nepătrunse , de apă şi de pământ, ale Africii de Est. Pentru Corto, Africa este, înainte de toate, o succesiune de ernigme care se lasă cu dificultate citite, un edificiu al tainei ce îşi are, precum în vremuri antice Sfinxul, întrebarea eliberatoare de sens. Pentru Corto, Africa se confundă, ca şi în cazul lui Pratt, cu miresmele şi culorile unei lumi nedomesticite, arzând sub soare deşertului sau explodând sub atingerea mării.

Africa lui Corto, aceea din “ Etiopicele”, dă naştere şi personajului prin care Pratt forţează limitele cruzimii şi ale excentricităţii, Cush. Războinic al lui Allah din ţara Somaliei, ţinând de teribilul trib danakil, Cush răsare în textele africane ale lui Pratt ca o suliţă ce se înfige în trupul infidelilor. Atent la voinţa divinităţii şi fanatic al seminţiei sale, Cush străbate marea de nisip călăuzit de un soare care este numai al lui. Între el şi Corto, relaţia este ciudată şi sângeroasă, asemănătoare, până la un punct, cu cea unindu-l pe marinarul fără de flotă de Rasputin. Bănuitor şi intransigent, Cush este neîncrezător în posibilitatea prieteniei cu acest ciudat vagabond al revoluţiilor.

Şi totuşi, în război sau în luptele dintre triburile africane, Cush nu va ezita să salveze viaţa celui care este chemat să meargă mai departe, către marginea lumii.

Există, la Cush, o voinţă fără limite omeneşti şi o cunoaştere a lucrurilor ascunse. Alături de mullahul nebun, inamicul englezilor din Somalia, Cush duce o luptă din care mila este alungată, ca un semn al slăbiciunii. Când ofiţerul trădător din fort îl jigneşte, Cush aplică o implacabilă lege a răzbunării. Tortura la care britanicul este supus este întreruptă de Corto,al cărui glonţ vine ca un straniu “ coup de grâce”. Şi poate că faţă adevărată a lui Cush, aceea de demon al deşertului, înrudit cu vântul şi cu moarte, se iveşte în clipele în care îi va fi dat lui Corto să întâlnească, în ţara de piatră şi de vis a Somaliei, pe cel mai cutezător şi tainic dintre magii africani, pe Shamael.

Cititor în trecut, ca şi în viitor, Shamael este trup din trupul acestei Africi pentru care luptă şi Cush. Realismul magic al lui Pratt este rafinat şi hipnotic în volutele sale. Se întâlnesc, în spaţiul ţării Dankali, creştini şi musulmani, păgâni şi căutători de aur, iluminaţi şi revoluţionari. Magma Africii este simţită de Pratt ca de nimeni altul.

Mai jos, către sud est, în locurile în care Ann şi Daniel Doria descoperă viaţa, în “Ann de la jungle”, în anii primului război mondial, în delta fluviiilor, Corto întâlneşte nu doar fantomatica armată a lui Lettow von Vorbeck, războinicul neînvins al Africii germane, ci şi pe gardienii lumii de dincolo, pe oamenii-leopard. În umbra trupului rănit al marelui Konigsberg, marinarul cu cercel în ureche trece graniţa Styxului, în căutarea dreptăţii.

Dincolo de poarta somnului, îl aşteaptă ei, oamenii-leopard, paznicii seculari ai Africii, pregătind viitorul din care imperiile europene dispar.

Visul lui Corto este un joc cu moartea, un joc la căpătul căruia sfârşitul este amânat, încă o dată. În aceste tărâmuri, nu departe de ferma lui Karen Blixen şi de zborul frânt al lui Finch Hatton, Corto convoacă Africa misterului, aşteptând o nouă aventură.