Un punct

Dori Lederer

Un punct rătăcit printr-o lume prea mare

Cu-atâtea opriri stupide și reci

La fiece colț de străzi semafoare

În fiece pas câte-un hău să-l petreci.

Atâtea suspensii cu gust de-abator

Și imperativul semn ce stă-nfipt

În ore de moarte, în ore de zbor

Cu frig peste frigul ce l-a învelit.

Un punct fără noimă trecând peste rânduri

Când către-nceput, când peste-un final

Un laț care-și leagă destinul pe scânduri

Ce nu-și amintesc de toporul fatal.

Mai ducă-se toate, odată-n neant

Prefacă-se toate cumva în nimic,

Un punct e un punct, nimic important

Și poate pleca de unde-a venit.

Tu nu te opri la semnul acesta

Minuscul și-atât de neînsemnat,

O frază-i sortită să-și scrie povestea.

Sfârșitul oricând poate fi spulberat.

Un punct rătăcit prin lumea prea mare,

Sub masca unui nebun diletant

Te va saluta poate la semafoare

Și într-un final va pleca în neant.

Şi-am să mă mint ...

Aura Popa

Şi-am să mă mint c-ai fost numai un vis,

Curbat pe o-ntâmplare solitară.

Acea sămânţă-n care te-am închis,

Va creşte-n mine fără să mă doară?

Şi-am să mă mint...Ştiu, nu-mi va fi uşor,

Să urc un povârniş de-nstrăinare.

Pe vârf de noimă iar o să cobor

S-arunc pe zbor mult praf de resemnare!

Şi-am să mă mint... Îmi voi struni cuvântul

Să nu îţi mai răspundă la-ntrebare.

Vor înflori în mine toamna, vântul

Ca tu să nu resimţi a mea plecare.

Să mergi pe drumul tău...Îţi va fi bine!

Ştii ?Marea-mi nu-şi va dezlega tăcerea

Ca să arunce iar cu stropi spre tine,

Să zgândărească iarăşi mângâierea.

Şi-am să mă mint...A câta oară oare,

O să-noptez la marginea luminii?

Ieri mai credeam că sunt un bob de soare...

Nu sunt decât o axă-a slăbiciunii!