RUINE

Daniela Tiger

Când roua din ochi se prelinge,

Iar timpul pierdut ne adoarme,

Iubirea, pe trupul ce ninge

Se-nnoadă în nu știu ce karme.

Pe suflet e praf și rugină

În straturi ce nu pot fi scoase,

Castelu-i ruinat, nu-i regină,

Rămas-au doar vorbe stâncoase.

Iar anii se scurg, implacabil,

Viorile tac, numai struna

Se rupe, nimic nu-i valabil,

Nici soarele, gândul sau luna.

Un strop de răgaz mai cer, Doamne,

Să caut clepsidra, nisipul,

S-ating frunze galbene-n toamne,

Apoi, în neant, să-mi uit chipul!

CĂLĂTORIE

Cernat Mirela

S-or mistui încet văpăile iubirii

în zborul survolând legile firii

al căror derulări vor conteni

ultimul somn când ne-o sfinți,

dar pân-atunci rămâne-vom acesteia stăpâni

îndepărtați durerilor vărsate în genuni,

căci umbrele de lacrimi mi le-aduni

însăilându-le-nstelat într-ale bolților cununi

și-n calde mângâieri învingem pe pământ

toți norii grei prin îngânarea unui imn presfânt

despovărându-ne păcate-n nou așezământ

basmului despletit de temeri prin descânt

sădind simțirilor în inimi încrustate

arome cu vesele petale-nflăcărate

dintr-un izvor al nostru rădăcinile-i adăpate

vor rămânea până le-o vrea neantul înfiate,

iar când pe frunți albastre irizări

ne-or ninge lin deznodământul din visări

vom rătăci chemarea terestrei fremătări

reîntâmplându-ne frumos în alte lumi din zări...

Un punct

Dori Lederer

Un punct rătăcit printr-o lume prea mare

Cu-atâtea opriri stupide și reci

La fiece colț de străzi semafoare

În fiece pas câte-un hău să-l petreci.

Atâtea suspensii cu gust de-abator

Și imperativul semn ce stă-nfipt

În ore de moarte, în ore de zbor

Cu frig peste frigul ce l-a învelit.

Un punct fără noimă trecând peste rânduri

Când către-nceput, când peste-un final

Un laț care-și leagă destinul pe scânduri

Ce nu-și amintesc de toporul fatal.

Mai ducă-se toate, odată-n neant

Prefacă-se toate cumva în nimic,

Un punct e un punct, nimic important

Și poate pleca de unde-a venit.

Tu nu te opri la semnul acesta

Minuscul și-atât de neînsemnat,

O frază-i sortită să-și scrie povestea.

Sfârșitul oricând poate fi spulberat.

Un punct rătăcit prin lumea prea mare,

Sub masca unui nebun diletant

Te va saluta poate la semafoare

Și într-un final va pleca în neant.

S-au rătăcit prin lume primăveri ...

Bunget Marin

Se pleacă pomii grei de-atâtea flori,

Ca de povara unei frumuseţi

Ajunsă-n locul vechilor nămeţi

Să ducă mai departe din fiori.

E ca un vis... şi ninge peste glod

Cu fulgi din curcubeie colorate.

Potecile sunt învelite toate

Cu semnul bogăţiei pentru rod.

S-a stins culoarea vechilor zăpezi,

În fluturi cu sclipiri de diamant.

Parfumuri rătăcite prin neant

Împodobesc tăcerile-n livezi.

Smerit, se-apleacă muntele de dor

Spre poala împodobită-n măreţie,

S-asculte trilul lin de ciocârlie

Şi susurul măreţului izvor.

Ciudate umbre-i răscolesc privirea;

Trec ciute care-aleargă nicăieri.

S-au rătăcit prin lume primăveri

Şi-n suflete s-a cuibărit iubirea.