Popa Ines Vanda
Reduc
la absurd tot ce pot să îți fiu
Pot
culege o stea din nimicul pustiu?
Tu
zețar de cristale, eu un nufăr în zale,
În
a inimii vale, câte râuri de jale?
Într-un
suflet rănit de nimicuri umbrit
Ești
poem desfrunzit sau hotar împietrit ?
Mă-ntristezi
sau m-alinți tresărind pătimaș,
Niciodată
constant, când iubit, când vrăjmaș.
Eu
un zbucium nestins, tu un strigăt învins,
Toamna-mi
sângera stins ca nisipul prelins,
Eu
verbu-a iubi, tu un mod de-a-nrobi,
Compromis
nu pot fi, tu năvod de o zi.
Nu
îmi cere s-aștept, nici nu vreau, nici nu pot,
Conjunctivului
tău îi răspund prin boicot,
Te
iubesc la prezent, nu-nțeleg un alt timp,
Pun
cenzură pe gând, suntem doar contratimp.
