S-a însurat boul, odată!

Aurora Luchian

Se-nsură boul, odată,

Cu o tăuroaică, Doamne,

Zveltă şi cea mai curtată,

Dintre văcuţele-doamne!

Versată, de primă clasă,

Ştia cum să-i ameţească

Pe boi, (Căci era frumoasă)

Şi cu stil să-i "pârjolească".

Îns-o veste a şocat,

Cel mai mare bou din boi,

Anunţă că s-a-nsurat

Cu tăuroaica. Slugoi!

Asta a făcut din el!

Gătit, piaţă şi spălat,

Doar că-l numea "porumbel",

Bou...un bou manipulat!

Ea nu era gospodină,

"Paraşută" să robească?

Toată ziua-i la piscină

Nudă. Boii să plesnească!

Stau cu ochii cât o roată,

Să-i admire nurii săi,

Cum şade boul la poartă,

Ca-n zicală, ştiţi şi voi!

Boii cei mai îndrăzneţi,

O mai pipăie, vezi Doamne,

Vacile lor de nutreţ,

Au la număr multe toamne!

Hâde, pielea atârnată,

Creaţă pe la gât de-ţi vine

Să le-ngropi de vii, îndată,

Ca să iubeşti trupuri fine.

Tăuroaica i-o văpaie,

Ţinea toţi boii pe jar,

Şi o tăvăleau prin paie,

Boul ei, n-avea habar!...

Vacile s-au înnegrit

De atâta indignare!

Boul ei nu-i ramolit,

Nu simte ce coarne are?!

Le-a stricat casele lor,

Liniştea din bătătură,

I-ar servi să bea doar clor,

Uşor, câte-o-nghiţitură!

"A dracului puşlama,

Să simtă cum usturimea,

Muşcă crâncen şi din ea,

Ea-i deşteaptă, noi prostimea!..."

Dându-i ocol într-o seară,

Văcuţele îndrăcite,

Au prins-o în ulicioară,

S-o bată, să ia aminte!

Boul ei, un bou milos,

Văzând că este lovită,

S-o apere, curajos,

Simţuri ca la om, nu vită!

Înşelatele-nciudate,

Au lăsat soaţa deoparte,

Lovindu-l încrâncenate,

Pân' a-nţepenit pe-o parte!

Să vă spun ce a urmat:

Boul e-n spital snopit,

Cu ruptură de ficat,

Tăuroaica-i cu-n iubit!

Morala:

Dacă eşti un bou, pe bune,

Nu-ţi lua o bunăciune,

Căci vei pătimi, paiaţă,

Şi-o să porţi coarne o viaţă!

Măsura nasului

Elena Mititelu

pamflet

De mic taică-meu mi-a spus,

Să-mi măsor cu grijă nasul,

Iar eu, pe unde m-am dus,

Cu cei buni îmi ţineam pasul...

Anii iată au trecut,

Mi-a venit vremea de ras,

Timp în care n-am ştiut,

Decât să mă uit la nas...

În zadar îmi spunea mama,

Să nu mă întrec cu vasul,

Ascultam – pândit de drama –

Începea să-mi crească nasul...

În club seara mă duceam,

Îmi plăcea cum sună basul,

Doamne, ce mai crai eram,

Nimeni nu-mi ajungea nasul...

După ce m-am însurat,

Cei din jur îmi spuneau grasul,

Aveam mofturi de bărbat

Şi nu-mi mai cunoşteam nasul...

Toţi mă implorau cinstit,

Ca să las mai moale glasul,

Oare m-au văzut tâmpit?

Şi de ce să cobor nasul?!

Viaţa-ntreagă m-am distrat,

Pe unde-mi făceam popasul,

Ce-mi spunea tata-am uitat

Şi n-am mai măsurat nasul...

Fără bani, bătrân, golan,

Boala şi-a-nceput balansul,

Casa-mi este pe maidan,

Simt uşor că-mi pică nasul...

Ce va fi, când n-oi mai fi...?

Cin’ mi-o face parastasul?

N-am nevastă, nici copii,

Să-mi pună-n ţărână nasul...

Iartă-mi, Doamne-nvârte roata,

Măsurând-o cu compasul,

Poate mi se schimbă soarta...

Şi nu mi-o mai creşte nasul!

Ca mâine mă duc...mă duc...

Vreau aşa...de bun rămas,

Să nu fiţi ca mine – cuc,

S-aveţi măsură la nas!

Vadim, aliat cu Ponta, despre Daciana Sârbu: “O boarfă răsuflată”

Corneliu Vadim Tudor a devenit aliat cu Victor Ponta, via UNPR. “Tribunul” îl susţine pe actualul premier pentru a ajunge preşedintele României, nu ştim deocamdată ce a primit la schimb pentru anunţul de azi. 

Ştim însă ce-i ura Vadim familiei actualului premieri, pe Facebook, pe 21 septembrie, anul acesta. Liderul PRM i-a dedicat lui Ponta un fel de poezie-pamflet pe pagina sa de Facebook, în care vorbeşte în termeni mizerabili şi misogini de Daciana Sârbu (stânga), soţia lui Ponta. Cătălin Prisăcariu şi Revista Kamikaze au descoperit “pontul” cu “dedicaţia” lui Vadim, pe care o redăm mai jos:

Aţi înnebunit cu toţii?
Aclamaţi un maimuţoi
Nu vedeţi că-i cad chiloţii?
Babette pleacă la război!

Capul mic, de bibilică
Pe un trunchi acromegal
Monstrul, carevasăzică
L-aţi urcat pe piedestal…

Astfel de anomalie
Nu s-a mai văzut pe-aici
Nu e om, e o stafie
Şolduri mari şi umeri mici.

Tata-socru, ce idee
A pontat la fundul lui
Nu-i bărbat, dar nici femeie
Face pofta orişicui.

E lasciv ca o vădană
Are mersul legănat.
Cine şi-a făcut pomană?
Curva Popii – şi l-a luat!

Ăştia-s mai urîţi ca dracul
Dar ce aere îşi dau!
Se reped să ia caimacul
Numai pe ecrane stau.

Ea, o boarfă răsuflată
El, un jalnic poponar
Ce familie spurcată
Suportăm, ca proştii, iar!

O pereche răpciugoasă –
Asta-i tot ce-aveţi mai bun?
Şleampăta spălătoreasă
Şi un procuror nebun.

Ţara azi e dirijată
De la Cabinetul 2
Dă funcţii la gaşca toată
Ce-o pupă-n părţile moi.

Zilnic, face şi desface
Miniştri, chiar comisari
(O caută la găoace
Uneori, nişte curvari).

E normal, căci cimpanzeul
N-are puţă, e pe dos
Dacă scoţi din ei tupeul
Rămîne un vid jegos.

Lacomi sînt, pe apucate
Vizite de lucru fac
Taie panglici inventate
Şi anunţă: Cotcodac!

Fac spectacole, prosteşte
Bani publici aruncă-n vînt
Kim Ir Sen se răsuceşte
De oftică, în mormînt.

Într-o ţară ruinată
Asta mai lipsea: dezmăţ
Propagandă deşănţată
Iar pielea vacii e-n băţ.

Ne conduce iar Mafia
O boarfă şi-un eunuc.
Ăştia fac din România
Cel mai ieftin balamuc.

Un spectacol de 5 stele?
Mai degrabă de 5 cruci!
Sifilitici cu sechele
Care au în cap doar muci.

Flamuri roşii precum focul
Care arde-n iad gudron
Unde este dobitocul
Ce l-a uns pe avorton?

Mister Pîrţ şi Curva Popii
Prind curaj, confiscă tot
Strîns uniţi cu interlopii
Sînge proaspăt au pe bot.

Lumea, însă, se cruceşte:
În acea bandă de hoţi
Nimeni, chiar, nu mai gîndeşte?
Ori au căpiat cu toţi!

Nu văd că-s în pielea goală
Noile caricaturi?
Abia ce-am scăpat de-o boală
Şi-avem alte murături.

Nimeni nu le-a pus oglinda
Să îşi vadă, cîteodat’
Cum priveşte porcul – ghinda
Faţa ca un cur pictat?

El mongol, ea bulbucată
El plagiator şi hoţ
Ea – un sex cît o găleată
Şi el – un rahat cu moţ.

Ăsta este viitorul
Promis de aceşti ciumaţi?
Au exasperat poporul
Care i-ar vrea spînzuraţi.

Fraţilor, intraţi în casă
Şi-i ascundeţi pe copii
O pereche sulfuroasă
După voturi va veni.

Două paţachine triste
Imitînd pe Ceauşeşti
Băgaţi nasul în batiste
Ca să nu luaţi boli lumeşti.

Nu credeam că impostura
Naşte monştri-aşa pitici
Un refren le umple gura:

,,Mîndri că sîntem calici!”

Hitler catre Ponta

Valentin Pantea

Domnule Ponta, mi-a adus Lucifer la cunostinta ca, l-ai comparat pe Basescu cu mine, o comparatie nefericita pt. ca ma simt extrem de jignit.

Pai crezi tu plagiatorule ca, daca Basescu era ca mine tu mai erai prim ministru?

mai existau partide ?

mai existau televiziuni impotriva mea ?

mai exista media in general?

Mai exista justitie?

Iar condamnatii precum Nastase,Voiculescu, Becali etc. mergeau in lagare direct la munca silnica pe viata.

In concluzie, nu stiu in ce categorie sa te bag, prost, cretin, incult, si ceea ce ma nelinisteste este ca, intr-o zi vei veni aici la noi si nu o sa stim cum sa ne comportam cu tine.

Esti atat de prost ca, nici raul nu-l faci ca lumea.

O sa ne plictisim cu tine aici cum se plictisesc cei de deasupra.

Stalin si Mao ma implora sa te acceptam ca esti cu ei.

Vom vedea.
Adolf.

Kapital

Sandu Alrox

"Un poem patriotic"


Paișpe beri e rău, paișpe beri plus o jumate de vodcă e bine.
E limpede, Marx a avut dreptate:
500 de ml sunt demonstraţia ideală
că, de la un punct încolo,
cantitatea se transformă în calitate.
Cei ce beau îl au pe Marx în suflet,

fie că știu, fie că nu.
De aia discuţiile din crâșmele din România
seamănă cu discuţiile din „Posedaţii” lui Dosto,
și tot de aia beţivii adevăraţi sunt anticomuniști –
orice ateu socialist care bea cu nădejde
se transformă, după o anumită cantitate, într-un anarhist mistic.

Când ai curaj să nu mai bei, s-a terminat.
Ai ajuns la capăt, la borna de unde nici o cantitate
nu se mai poate transforma în calitate.
Ești deja, după toate probabilităţile, un mistic desăvârșit,
cu setul corespunzător de vinovăţii la îndemână.
Ce rău e să nu ai curaj. Și ce bine, după prima sută de vodcă.