Parcul

Alexandru Andrieş

Banca din parc pe care am stat

Avea lemnul foarte uzat,

Eram foarte obosit

Dar n-am putut să dorm nici un pic...

Da, da,

Era

Multă lume care se-agita.

Parcul de-obicei e un loc liniştit,

Aici era un zgomot cumplit,

Toţi veniseră să facă ceva,

Nici unul dintre ei nu se odihnea...

Da, da,

Era

Multă lume care se-agita.

Oamenii citesc ziare,

Cumpără de mâncare,

Peste tot e foarte mare îmbulzeală,

Fata frumoasă e-n înghesuială...

Da, da,

Era

Multă lume care se-agita.

Toamna în parc

George Topârceanu

Cad grăbite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată

De mătasa unui nor,

Visătoare trece-o fată

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uită-n jos posac.

Ea striveşte foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă

Cu priveliştea sonoră,

Merg aşa, cam la distanţă,

El major şi ea minoră...