Ginduri ravasite

Cecilia Bejan

Mi-s gindurile ravasite-n noapte,
 si nu pot ordine sa tin.

As vrea sa le adun pe toate,
dar tot mai multe ele vin.

Si-mi bate inima nebuna,
si sangele il simt fierband.
Si parca ganduri vin intr-una,
de viata-mi parca intreband.

Parca ar fi batalioane,
de sute de cuvinte-n rand.
Si intrebari sunt milioane,
si cu sageti in piept tragand.

Si n-am nici liniste nici pace
si nici puterea sa adorm.
Parca sunt pe un pat cu ace
si-n fata vad un hàu enorm.

Iar timpul parca sta in loc,
si noaptea-i mai intunecoasa.
Si n-am s-apuc poate deloc
ca viata, s-o fac mai frumoasa...

Verde zănatic

Petre Violeta

Pe sub verdele zănatic ce se-mprăştie în zare
Umblă nemurirea sevei în ciorchini de clorofilă.
Parcă tremură sămânţa -nmugurind între hotare,
Eu mănânc raze de lună şi poem filă cu filă.

Mi se-mpiedică sfiala de un mugur de lumină
Şi mă-nalţ până la stele să apuc un ochi de cer,
Printre mii de întrebări însuşi Versul mi se-nchină,
Un răspuns abia răsare din mănunchiul de mister.

În vîrtej de răsărituri şi de umbre-n asfinţit,
Dintr-un vals de crinoline-al valurilor de mătase,
Să contemplu -a mea beţie, printre ramuri m-am oprit
Şi-am sorbit din muguri roşii, primăvara ce miroase

A-nviere de Lumină din altare ancestrale,
Unde Sfântă este Ruga , în genunchi peste păcate.
Să le-arunc , aş vrea , pe toate în memoriile- astrale,
Ochiul magic al iubirii, zborul tainic să-mi arate... ]

Am sădit, între vorbe, lumină !

Bunget Marin Jr.

Nu lăsa viaţa ta să se culce.
Nu muri de când încă mai mişti.
Gustul ei e şi acru şi dulce,
Anii ei sunt şi veseli şi trişti

Pune gândul să-ţi caute calea,
Rostul tău, ce ţi-e dat pe pămaânt.
Ocoleşte şi ura şi jalea...
Rostul meu, l-am găsit în cuvânt.

L-am ales cu magia răbdării
Din noianul de vorbe nescrise,
Peste rău, am pus taina uitării
Şi-am clădit şi iubire şi vise.

Mai curat şi mai fără prihană,
Stihul meu... ca un fir în grădină,
L-am crescut cu a gândului pană
Şi-am sădit, între vorbe, lumină.