Ginduri ravasite

Cecilia Bejan

Mi-s gindurile ravasite-n noapte,
 si nu pot ordine sa tin.

As vrea sa le adun pe toate,
dar tot mai multe ele vin.

Si-mi bate inima nebuna,
si sangele il simt fierband.
Si parca ganduri vin intr-una,
de viata-mi parca intreband.

Parca ar fi batalioane,
de sute de cuvinte-n rand.
Si intrebari sunt milioane,
si cu sageti in piept tragand.

Si n-am nici liniste nici pace
si nici puterea sa adorm.
Parca sunt pe un pat cu ace
si-n fata vad un hàu enorm.

Iar timpul parca sta in loc,
si noaptea-i mai intunecoasa.
Si n-am s-apuc poate deloc
ca viata, s-o fac mai frumoasa...