În noi...

Elena Buldum

Din seva fructului oprit

În noi a încolțit păcatul;

De ce de-un măr ne-am sprijinit

Sau, cum de ne-mpinge necuratul?

Din mărul am mușcat, l-am rupt

Păcatu-n noi e început

Si când din trup se naște Omul

Virtutea poate fi ca pomul?

A cărei legi noi ne supunem

Aici în lumea celor drepți?

Ne întrebăm, ne mai impunem

De ce suntem așa nedrepți?

Până când?

Aura Popa

Poate dacă mi-ai spune: Te-am iubit,
Dar tot ce ne-a legat a dispărut!
Aş fi din nou, ca pomul desfrunzit,
Ce-aşteptă ierni să-l rupă de trecut,

Dar m-aş trezi şi n-aş mai încerca
Să-ţi pun pe-un pat de ferigi visuri noi.
Din lutul tău m-aş smulge şi-aş pleca
Fără să-ntorc privirea înapoi.

Poate dacă mi-ai spune: Te-am iubit,
Dar nu-mi mai eşti senin ca la-nceput!
Aş fi din nou, ca zborul nerostit
De aripi, ce-n rugină s-au pierdut.

Mi-aş împietri-n lumina-ţi orice pas
Şi orice râu spre tine l-aş seca.
Aş pune tânguire-n al meu glas
Dar de-ntâmplarea ta m-aş vindeca.

Nu-mi vii, nu-mi pleci şi doar c-un simplu gând
Îmi răvăşeşti povestea. Până când?