Haig
Acterian
Parinte,
din muntii Tai de
schimnicie
pe un hatis de saracie,
arzând smirdar, arzând
tulpini de boz,
am coborît cu-o mânã de
moloz
si untdelemnul zilei în
cetate.
Am depanat cuminte fir de
frate
leprosilor care noaptea
râd si mint.
Eu m'am ivit.
Ei m'au privit,
au sarutat un diavol sI un
sfânt
dând amândurura un
jurãmânt
si'n noapte au ramas si
râd si mint.
M'am învelit, ascuns ca
un pãgân,
cu umbra neagra de molift
batrân.
Ei s'au ivit.
Eu i-am privit...
Plângea cetatea plâns de
hetaira...
Din vis secat
m'am adunat.
Ciorchinii vietii i-am
cules din crama,
când noaptea firul zilei
îl destrama,
lasând samânta'n schitul
de arama.
M'am închinat
si am plecat
pe drum de ceara
cu pasi de seara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu