Ciobotariu Maria
Ploaia
s-a oprit,
tăcută
la rascruce
seara
coboară în cântec de vioară
pe
strune-nvechite
o
melodie din templul iubirii
poem
de vis şi de petale
un
gând în minte mi-a-ncolţit
mă
las furată de amintiri
iar
doru-mi ratăceşte
sub
norii cenuşii
putea-voi
oare să te-ntorc din drum?
şi
să ne bucurăm
de
fiecare strop de rouă
în
ceasul ce măsoară durata
unui
timp...
îmi
oglindesc privirea
în
flori de primăvară
sub
ecou de vânt
din
ramuri înflorite
tu
eşti cu mine...
în
fericirea unui vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu