I se spunea Machiavelli (XX)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
Vă continui lectura documentului: J. L. Brejnev a demonstrat pe baza unor exemple concrete lipsa de argumente a poziţiei separate a României în privinţa Chinei. El a remarcat, în special, că la întâlnirea de anul trecut, din Crimeea, N. Ceauşescu afirma că China susţine lupta pentru pace. Dar faptele demonstrează altceva. Efectiv, peste o jumătate de an, China a săvârşit o agresiune împotriva Vietnamului. Datorită unei riposte serioase din partea comunităţii internaţionale şi confruntându-se cu acuzaţii aprinse împotriva politicii sale de război, Beijingul a fost nevoit să retragă armata sa. Totuşi, provocările chineze împotriva Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei se înteţesc. La tratativele chino-vietnameze, reprezentanţii PCR au cerut cu obrăznicie ca Vietnamul să se supună dictaturii lor.“ Ce căutam noi acolo?

Stefan Andrei:
N-am fost noi acolo.

Lavinia Betea:
Poate e o greşeală de traducere. Să se refere la reprezentanţii PCC, la chinezi...

Stefan Andrei:
Cel mai mare ajutor Vietnamului, împotriva agresiunii ţărilor imperialiste, l-a dat China. Şi material, şi tot ce vrei. Toate ajutoarele mergeau la ei pe calea ferată, nu cereau bani pentru transport. După ce-a obţinut victoria şi unificarea, Vietnamul a făcut o mişcare: a trecut cu arme şi bagaje de partea Uniunii Sovietice, considerând că pericolul principal îl constituie China vecină. M-ai înţeles? In această situaţie au fost provocări la frontiera chino-vietnameză. Noi i-am criticat pe chinezi atunci când a avut loc vizita lui Nicolae Ceauşescu în 1978 la Beijing (31), se vede din stenograma discuţiilor cu Hua Guofeng (32).

Lavinia Betea:
Aţi fost acolo?

Stefan Andrei:
In delegaţia condusă de Ceauşescu au fost Cornel Burtică, Dumitru Popescu şi eu. Şi Ceauşescu i-a criticat pe chinezi. Dar discuţiile avuseseră loc în ţară. Albanezii n-au fost atunci de acord cu anumite poziţii sovietice, iar sovieticii au încetat ajutorul pentru Albania. Acum, iarăşi albanezii erau nemulţumiţi că a fost înlocuită „banda celor patru“ (33)... Ei erau legaţi de aripa radicală a Partidului Comunist Chinez. Şi, în aceste condiţii, China a încetat ajutorul pentru Albania şi a întrerupt toate lucrările lor în construcţie la ei. Ceauşescu le-a spus chinezilor: „Voi procedaţi precum sovieticii". Şi intrarea lor în Vietnam - acţiunea lui Deng Xiaoping (34) că „mergem să le dăm o lecţie" - am considerat-o o greşeală. Şi le-am spus-o chinezilor la Beijing.

Lavinia Betea:
„L.I. Brejnev a constatat că acţiunile României faţă de politica din Orientul Apropiat tot mai mult se îndreaptă în direcţia opusă acţiunilor Uniunii Sovietice şi a altor ţări socialiste menţionează Nota.

Stefan Andrei:
Da, e clar. Noi nu rupsesem relaţiile cu Israelul. Ceilalţi erau cu ele rupte, din 1967. Le-au reluat pe timpul lui Gorbaciov. Intâi sub forma relaţiilor religioase cu biserica ortodoxă de la Ierusalim. Dar ei aveau o poziţie clară susţinând atitudinile cele mai radicale ale lumii arabe. Şi în situaţia aceasta, noi consideram că toate problemele trebuie rezolvate pe cale politică, nu pe calea războiului. De fapt, Ceauşescu a contribuit - am memoriile lui Sadat - ca Sadat să se vadă cu Begin, ceea ce a dus la Camp David şi la pacea între Egipt şi Israel (35). Or, sovieticilor nu le-a convenit că s-a ajuns la pace... Şi ce-am făcut noi... Ceauşescu, în discuţia, din 1972 (36), cu Sadat, i-a spus că una dintre condiţiile principale pentru a putea face o politică radicală de pace în Orientul Mijlociu e să se descotorosească de consilierii sovietici şi de prezenţa militarilor sovietici în Egipt.

Lavinia Betea:
Şi iarăşi despre problema teritorială: „Vorbind de aşa-numita „problemă teritorială L.I.Brejnev a spus că dezvoltarea interacţiunii dintre ţările noastre depinde de înţelegerea politică a părţilor. După întâlnirea noastră din Crimeea în problema acordurilor reciproce, toamna trecută la Bucureşti a avut loc o discuţie detaliată între părţile noastre. Atunci, poziţia Biroului nostru Politic în această problemă a fost clar expusă şi rămâne neschimbată." Tot Basarabia?

Stefan Andrei:
Basarabia. Pe ei îi deranja că apărea în România - în manuale, în muzee - harta României Mari, cu Basarabia. Orice prezentare a Basarabiei în afara cadrului istoriografiei sovietice era considerată lucru grav. Ei spuneau că aceasta alimentează elementele naţionaliste din Republica Moldovenească. Urmăreau articolele din presa noastră, ne urmăreau cărţile unde se făceau referiri la Basarabia şi la faptul că Basarabia a fost parte integrantă a Moldovei şi, respectiv, a României. Ei spuneau că în 1812, atunci când Basarabia a trecut la Rusia, nu exista România, ci Principatul Moldovei. Era o mecanică aici — când se ascuţeau problemele dintre noi şi Basarabia, sovieticii îi încurajau pe maghiari să ridice şi ei problema Transilvaniei.

Lavinia Betea:
„Dar faptele rămân fapte, ar fi zis Brejnev. Relaţiile noastre bilaterale sunt bântuite de o anumită umbră. Prea des suntem nevoiţi să lăsăm deoparte elaborarea paşilor reciproci pentru viitor şi să revenim la trecutul istoric, iar şi iar să abordăm problemele discutate de multe ori în timpul întâlnirilor noastre. Aici, N. Ceauşescu s-a folosit de pauza survenită şi a spus că declaraţiile semnate în 1976 reprezintă o bază bună pentru relaţiile noastre reciproce, inclusiv în aşa-numita «problemă teritorial㻓. Ce document am semnat noi în 1976?

Stefan Andrei:
In 1976, întâi, după convorbirile dintre Brejnev şi Ceauşescu, s-a semnat un document. Apoi am semnat declaraţia de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului (37). Ceauşescu a amintit acolo că România nu are probleme teritoriale nici cu Uniunea Sovietică, nici cu ceilalţi vecini. Dar aceasta nu ne împiedica să ne spunem poziţia...

Lavinia Betea:
Despre istorie. Vă citesc: Ce-i drept, a spus el, apar încă un şir de probleme, în special legate de publicaţiile istorice. Pentru vizita de aici, tovarăşii noştri mi-au dat o listă mare de materiale din presa sovietică şi, în special, cea moldovenească la această temă. Ce-i drept, şi la noi apar asemenea materiale, dar sunt cu mult mai puţine - a zecea parte din ceea ce se publică la voi. Noi propunem ca istoricii din ambele ţări să discute aceste probleme. Să terminăm o dată şi pentru totdeauna cu aceste publicaţii care aruncă umbră peste relaţiile noastre."Erau?

Stefan Andrei:
Aşa a fost, da. Ceauşescu a spus: „Ce scriem noi despre poziţia care nu ne convine nouă este de zece ori mai puţin decât ce apare la voi în legătură cu poziţia voastră, contrară, după părerea noastră, adevărului istoric".

Lavinia Betea:
Şi acum zice despre Brejnev: „Continuându-şi ideea la această problemă, L.I. Brejnev a spus că noi nu vrem să continuăm polemica cu tovarăşii români, dar voi spune direct, multe vor depinde aici şi de voi. Sunt de acord cu tine: trebuie încetate publicaţiile la teme istorice. Şi tu, şi eu înţelegem despre ce e vorba. Să considerăm că ne-am înţeles. Sunt convins că o astfel de înţelegere va fi utilă Partidului Comunist Român, întregului popor român. N. Ceauşescu imediat a declarat că este de acord. L.I. Brejnev şi N. Ceauşescu şi-au dat mâna, consemnând această înţelegere“. Aşa a fost?

Stefan Andrei:
Da, da.

Lavinia Betea:
„în încheiere, L.I. Brejnev a spus: în 1976, la Bucureşti, am semnat declaraţii reciproce bune. In 1978, la Moscova, la şedinţa CPC, a fost adoptată declaraţia în care a fost trasată linia comună în afacerile internaţionale. Există un câmp larg pentru colaborare egală rodnică, dar aici trebuie depuse eforturi reciproce, paşi comuni exprimaţi nu doar în cuvinte, dar şi în fapte. Doar aşa munca reciprocă se va răscumpăra întreit“. Aşa vorbea Brejnev?

Stefan Andrei:
Da, avea textul scris.

Lavinia Betea:
Tot timpul?

Stefan Andrei:
Sigur că da.

Lavinia Betea:
„N. Ceauşescu s-a apărat în timpul discuţiei accentuat conciliante. încercând să diminueze divergenţele existente, el a dat asigurări că dezvoltarea colaborării multilaterale, a relaţiilor de prietenie şi bună vecinătate a fost şi va rămâne grija permanentă a PCR. N. Ceauşescu a asigurat că România a mers şi va merge împreună cu alte ţări participante la Tratatul de la Varşovia pe direcţiile de bază ale politicii internaţionaledestindere, dezarmare, securitate în Europa, susţinerea mişcării de eliberare". Ceauşescu, se pare, i-a dat un recital din repertoriul său clasic, prezentat nouă zi de zi la televizor, radio şi în ziare. Avea şi el textul scris?

Stefan Andrei:
Nu. El doar nota ce spunea Brejnev. Nota câte o frază.

Lavinia Betea:
Şi dv. ce rol aveaţi acolo?

Stefan Andrei:
Mă consulta - cum e cu aia, când a fost ailaltă, la ce se referă...

Lavinia Betea:
In timp ce se discuta?

Stefan Andrei:
Cum faci şi dumneata acum.

Lavinia Betea:
Bun. Continuăm lectura: „în comparaţie cu întâlnirile trecute, N. Ceauşescu nu a încercat să combată criticile noastre la adresa politicii chineze şi nici n-a încercat s-o îndreptăţească. El a declarat că România condamnă invazia Chinei în Vietnam. în acelaşi timp, el a confirmat poziţia României faţă de evenimentele din Cambodgia, iar aprecierea sa pozitivă a viitoarelor tratate sovieto-chineze a asociat-o cu afirmaţiile sale obişnuite despre schimbările pozitive din viaţa internă a Chinei“. Adică schimbări pozitive pentru că încetase „revoluţia culturală"?

Stefan Andrei:
Da.

Lavinia Betea:
Ceauşescu era mai conciliant în raport cu alte dăţi?

Stefan Andrei:
Adică nu a mers pe încordare.


Note:

31 In perioada 15-17 mai 1978, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în China.

32 Hua Guofeng (1921—2008), lider al Partidului Comunist Chinez. A condus PCC între 1976 şi 1981, şi a fost prim-ministru între 1976 şi 1980.

33 „Banda celor patru“: denumire sub care au fost etichetaţi patru fruntaşi ai PCC: Jianq Qing, Zhang Chunqiao, Yao Wenyuan şi Wang Hongwen. Influenţi spre finalul „revoluţiei culturale", au fost înlăturaţi din funcţii după moartea lui Mao Tze Dun. Au fost acuzaţi de activitate antipartinică într-un proces public şi condamnaţi la închisoare pe diverse termene (1981). 

34 Deng Xiaoping (1904-1997), lider al comuniştilor chinezi, fondator al unor reforme care particularizează pozitiv tranziţia Chinei la economia de piaţă. A fost viceprim-ministru în perioada 1975-1983.

35 La 26 martie 1979, preşedintele Egiptului, Anwar Sadat, şi primul ministru al Israelului, Menachem Begin, au semnat la Washington tratatul de pace dintre cele două state, ca urmare a acordurilor de la Camp David.

36 In perioada 2-6 aprilie 1972, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Egipt, unde s-a întâlnit cu preşedintele Anwar Şadat.

37 In perioada 22-26 noiembrie 1976, Leonid Brejnev a întreprins o vizită în România, cu ocazia lucrărilor Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia. In cadrul sejurului, Brejnev a avut o întrevedere oficială cu Nicolae Ceauşescu.



va urma