Misiune dificila. Jurnal (20)

C.V.R. Schuyler

Vineri, 20 iulie 1945

Astăzi a fost sărbătoarea Sfântului ce ocroteşte aviaţia română (139) şi, pentru a o marca, românii au organizat o ceremonie la Statuia Aviatorilor, de pe şoseaua Jianu. întrucât, întreaga ceremonie s-a desfăşurat sub auspiciile Corpului de Aviaţie şi nu ale guvernului, atât eu cât şi vicemareşalul am hotărât să participăm, deşi ştiam că vor fi prezenţi unii miniştri. Am verificat înainte ce aranjamente s-au făcut şi am aflat că reprezentanţilor ruşi, americani şi britanici li se rezervase un spaţiu destul de departe de acela al oficialităţilor guvernamentale. Ceremonia a constat în ritualurile religioase corespunzătoare,un lung discurs al subsecretarului de stat al Aerului (140) şi înmânarea unui mare număr de medalii şi decoraţii unor civili şi aviatori militari, care au contribuit la progresele aviaţiei române din ultimul an. în încheierea acesteia, a avut loc o scurtă paradă, în care au defilat prin faţa tribunei câteva unităţi româneşti. La începutul ceremoniei, dr. Groza, care a fost prezent însoţit de miniştrii săi, a traversat strada şi s-a apucat să dea mâna cordial cu reprezentanţii ruşi, cu vicemareşalul şi cu mine, bineînţeles, totul pentru ţăcănitul aparatelor de fotografiat ale ziariştilor prezenţi. Din nou, în timpul paradei finale, am fost cu toţii mutaţi într-un loc de la tribuna oficială, unde vicemareşalul şi cu mine ne-am trezit stând lângă Groza. Şi asta a oferit ocazia de noi fotografii. A fost prima oară, după o pauză îndelungată, când am intrat într-un contact public direct cu oficialităţi guvernamentale; totuşi, în situaţia respectivă, cu greu ar fi putut fi evitat un asemenea contact fără a insulta direct militarii români şi conducătorii aviaţiei.

Astă-seară, am aflat că, în cadrul unei întrevederi cu Susaikov, azi-dimineaţă, dlui Ghelmegeanu i s-a spus clar că România trebuie să aibă în vedere să întreţină pe teritoriul său un mare număr de militari ruşi, pe perioada unui an întreg, începând cu acest moment. în plus, trebuie depuse eforturi considerabile pentru a mări două sau trei din principalele aeroporturi şi pentru a se asigura cazărmi semipermanente şi alte facilităţi pentru uzul trupelor ruseşti. Este prima indicaţie pe care o primim în legătură cu intenţia fermă a Rusiei de a obliga România să participe la un program pe termen lung de întreţinere şi aprovizionare a armatelor ruseşti. A fost cel mai sigur indiciu primit deocamdată în privinţa planului Rusiei de dominaţie militară asupra acestei ţărişoare.

Ieri, Regele a semnat acele decrete în care era prevăzut expres transferul către URSS pachetelor de acţiuni petroliere şi bancare deţinute de germani. Dl Stoicescu de la Banca Naţională a României mi-a spus aseară că, în lumina acestor decrete, transferul acţiunilor respective este în derulare. Se pare că cele două proteste ale mele nu au ajutat la oprirea acestei acţiuni. Sper însă că problema va fi discutată amănunţit la Potsdam şi că vom face totul pentru a ne susţine interesele proprii.

Acum înţeleg că între conducătorii români şi ruşi au fost încheiate acorduri precise şi detaliate, care prevăd înfiinţarea de societăţi ruso-române în domeniile petrolier şi de navigaţie. Au fost obţinute detalii precise despre aceste acorduri şi, în colaborare cu dl Melbourne, le-am transmis la Washington. In general, ambele acorduri sunt similare în aceea că stipulează gruparea tuturor participaţiilor româneşti din aceste industrii într-o singură societate, care va fi administrată în comun de Rusia şi România. Românii au reuşit să introducă în ultimul moment câteva modificări, ce prevăd că participarea română se va constitui ca o societate cu capital privat, mai curând decât o participare a guvernului român. Alte modificări au contribuit în oarecare măsură la reducerea caracteristicilor de monopol. Chiar şi cu aceste modificări, societăţile vor putea. In câţiva ani, să înghită practic toate celelalte organizaţii de afaceri din domeniul respectiv, inclusiv societăţile petroliere americane. Mai mulţi industriaşi şi bancheri români sunt foarte descurajaţi şi cred că participarea capitalului privat în aceste domenii va dispărea probabil în întregime în câţiva ani.

Duminică, 22 iulie 1945

Dl Melbourne mi-a vorbit de dimineaţă despre o discuţie interesantă avută recent cu prinţul Ştirbei, cu privire la tactica politică adoptată de partidele de opoziţie. Ştirbei a afirmat că Maniu, Brătianu şi alţi opozanţi au decis să se menţină pe o linie de opoziţie deschisă şi declarată faţă de actualul guvern pe toată durata Conferinţei de la Potsdam. Ei au optat pentru mai multe acţiuni concrete, fiecare în parte urmând să ne atragă atenţia asupra faptului că în România există de fapt o stare de nelinişte politică şi că, într-o mare proporţie, populaţia continuă să fie extrem de nemulţumită de modul în care actualul guvern îşi îndeplineşte mandatul. în mod deliberat, aceşti lideri nu i-au consultat pe anglo-americani în legătură cu această decizie, deoarece ştiau că nu le putem sprijini planurile. Această nouă campanie a fost declanşată de Maniu însuşi, într-un discurs ţinut în urmă cu câteva zile absolvenţilor Universităţii din Bucureşti. în acest discurs, Maniu a declarat sec că actualul guvern român trebuie să plece de la putere. El a afirmat că este absolut nesatisfăcătoare modalitatea în care rezolvă problemele financiare şi politice şi că, desigur, nu este reprezentativ pentru majoritatea populaţiei. El a cerut absolvenţilor să meargă şi să răspândească prin România mesajul adevăratei democraţii şi necesitatea unui guvern reprezentativ. El a remarcat în mod critic că. la fel ca pe vremea lui Antonescu, au găsit că este necesar să-şi planifice campaniile fără a-şi face cunoscute toate planurile, nici măcar suporterilor lor. Următorul incident din campanie s-a întâmplat ieri, când în Bucureşti a avut loc o mare manifestaţie a aderenţilor Tineretului Partidului Naţional Liberal. Manifestaţia s-a desfăşurat în faţa Palatului şi a fost însoţită de strigăte de loialitate faţă de Rege şi de cuvântări împotriva guvernului. Aşa cum era de aşteptat, manifestaţia a fost rapid împrăştiată de către poliţia locală şi s-au făcut mai multe arestări. Aceasta era, bineînţeles, exact ceea ce doreau Maniu şi Bratianu să se întâmple. Am avut la faţa locului mai mulţi reprezentanţi, care întocmesc un raport complet. Nu avem idee ce se intenţionează pentru viitor, dar ne aşteptăm să aibă loc mai multe incidente similare în zilele următoare. Va fi foarte interesant să observăm câte din diversele facţiuni politice din România s-au reunit în această mişcare de opoziţie generală.

Luni, 23 iulie 1945

Călătoria pe care mi-am propus-o prin Delta Dunării

De mai bine de o lună încerc să aranjez cu ruşii o călătorie cu o ambarcaţiune, prin Delta Dunării. La începutul lunii iunie, amiralul Fundăţeanu de la Comisia Dunării mi-a pus la dispoziţie un yacht foarte frumos şi am făcut toate aranjamentele pentru o călătorie pe care urma să o întreprind la sfârşitul lui iunie. Când i-am informat pe ruşi în legătură cu planurile mele, mi s-a spus că va fi extrem de dificil să obţin autorizare pentm zona Deltei, dar că, dacă doresc să călătoresc pe Dunăre, de la Brăila în amonte spre Giurgiu, sau şi mai sus, ar fi bucuroşi să mă sprijine. Am răspuns că nu aceasta era intenţia mea şi mi-am reînnoit cererea de autorizare pentru Deltă. Ruşii nu m-au refuzat direct, dar mi-au pus toate piedicile posibile în procurarea cărbunelui şi a altor provizii necesare vasului. De curând, după primirea scrisorii lui Susaikov referitoare la schimbarea modului de funcţionare a Comisiei Aliate de Control, i-am adresat altă scrisoare lui Susaikov. I-am arătat că, de vreme ce acum eram autorizat în mod expres să călătoresc oriunde în România, m-aş aştepta ca el să mă sprijine în aranjarea detaliilor acestei călătorii. Susaikov mi-a retumat scrisoarea cu o notă mâzgălită pe margine, în care spunea că autoritatea sa se extinde doar până la Galaţi. Verbal, mi s-a transmis că el nu mai avea de gând să facă nimic pentru a mă ajuta în obţinerea autorizării sau a cărbunelui pentru vas. Mi se pare o dovadă clară a modului în care Rusia intenţionează să-şi îndeplinească rolul în cadrul noii orientări privind funcţionarea Comisiei Aliate de Control. Fac un raport detaliat referitor la această problemă pentru Washington. în plus, este destul de evident că ruşii nu doresc ca oameni din exterior să observe ce se întâmplă în acest timp în zona Deltei. înseamnă probabil că există mişcări masive de trupe şi provizii în acea zonă, sau că se pot vedea anumite lucrări de fortificaţii.

Joi, 26 iulie 1945

Influenţa Conferinţei de la Potsdam asupra reorganizării Comisiei Aliate de Control

Am primit azi o copie după un mesaj al generalului Huli, aflat la Potsdam, către înlocuitorul său, generalul Craig de la OPD. din Washington. Generalul Huli făcea referire la mai multe din mesajele mele recente şi arăta că reprezentanţii şefi aflaţi în România, Ungaria şi Bulgaria nu ar trebui să-şi exprime aprobarea pentru noile linii de conduită ale Comisiei Aliate de Control stabilite de către Rusia, ci ar trebui să lase dezbaterea deschisă, întrucât întreaga problemă a modului de acţiune a Comisiei Aliate de Control avea să fie revăzută la Potsdam. Acest mesaj ne-a bucurat în mod deosebit, deoarece sugerează că nu avem intenţia să renunţăm la luptă în aceste ţări balcanice. I-am arătat mesajul dlui Melboume care, ca şi mine, se simte foarte încurajat.

Incunoştiinţarea generalului Susaikov în legătură cu atitudinea Statelor Unite

Imediat ce am primit acest mesaj, i-am adresat generalului Susaikov o scrisoare în care arătam că, întrucât prevederile Moscovei au fost stabilite fără consultarea prealabilă a guvernelor Statelor Unite şi Marii Britanii,în momentul de faţă nu le pot nici accepta, nici respinge în mod ferm. I-am spus că mi-am informat guvernul şi că aştept decizia acestuia, dar că, între timp, voi colabora bucuros în adoptarea acestor proceduri, ca orientări interimare.

Reacţia vicemareşalului la mesajul generalului Huli şi la declaraţia mea faţă de generalul Susaikov.

I-am arătat astăzi vicemareşalului scrisoarea mea către Susaikov, împreună cu mesajul generalului Huli, iar el a fost foarte supărat, deoarece până atunci lucrase la o metodă extensivă de aplicare a orientărilor sovietice pentru Comisia Aliată de Control. El nu s-a hotărât încă dacă va continua elaborarea acestor metode sau va aştepta rezultatele Conferinţei de la Potsdam.


Informare către Departamentul de Stat în legătură cu rezultatele a două proteste înaintate Comisiei Aliate de Control (sovietice) cu privire la preluarea pachetelor de acţiuni la bănci şi societăţi petroliere anterior deţinute de germani

Am expediat astăzi o radiogramă în care arăt că nici unul din protestele mele către generalul Susaikov, cu privire la preluarea pachetelor de acţiuni la bănci şi societăţi petroliere deţinute anterior de către nemţi, nu a avut vreun rezultat. Am solicitat expres o suspendare a acestor tranzacţii până când guvernele noastre vor ajunge la o înţelegere, dar această cerere a fost ignorată. Am afirmat că trebuie să acceptăm aceasta ca pe un semnal clar că Rusia sovietică nu intenţionează să permită nici o întârziere sau amestec în îndeplinirea programului său pentru România, indiferent de noile proceduri ale Comisiei Aliate de Control.

Rezultatele alegerilor din Marea Britanie

Am fost desigur foarte interesaţi să urmărim rezultatele alegerilor britanice. Vestea că dl Churchill a fost învins a provocat mare agitaţie în cercurile româneşti. Majoritatea românilor consideră victoria Partidului Laburist drept o lovitură dată actualei politici externe a Marii Britanii. Ei se tem foarte mult că britanicii vor deveni favorabili unei mai mari apropieri de Rusia şi că s-ar putea retrage cu totul din Balcani. Personal, sunt de părere că ar trebui să ne păstrăm calmul şi să aşteptăm desfăşurarea evenimentelor înainte de a trage concluzii pripite.

Luni, 30 iulie 1945

Rezultatele primei şedinţe comune a Comisiei Aliate de Control în lumina noilor orientări adoptate de Moscova

Discursul ministrului român al învăţământului referitor la eradicarea fascismului din sistemul educaţional românesc

Vinerea trecută am avut prima noastră întrunire comună a Comisiei Aliate de Control potrivit noilor orientări anunţate de Moscova vinerea trecută. Şedinţa a durat trei ore. A început cu un lung discurs al ministrului român al învăţământului în care acesta a explicat ce a făcut pentru eliminarea fascismului din sistemul învăţământului românesc. Discursul a fost urmat de o discuţie cu dl Pavlov care a arătat cât de proastă era situaţia generală în momentul în care actualul guvern a preluat puterea şi cât de mult a făcut acest guvern pentru a elimina tendinţele fasciste din învăţământ. El a subliniat, însă, că mai rămân încă multe de făcut, şi a citat din mai multe manuale şcolare actuale, în care se găseau pasaje explicit ostile faţă de Rusia. Ministrul învăţământului a afirmat că acestea vor fi în curând eliminate şi că un mare număr de noi manuale se vor pregăti pentru viitorul an şcolar.

Lipsa de reacţie a Comisiei Aliate de Control rusă faţă de recentele mele proteste privitoare la preluarea bunurilor deţinute de germani

După plecarea ministrului, noi am continuat şedinţa aducând în discuţie mai multe subiecte care atât noi, cât şi britanicii am fi dorit să fie rezolvate. Am ridicat problema că recentele mele proteste referitoare la preluarea bunurilor deţinute de germani nu au provocat nici un fel de reacţie. Susaikov a răspuns că datoria sa era să ducă la îndeplinire ordinele transmise de Moscova, că nu avea nici o autoritate să schimbe aceste ordine în urma protestelor mele şi că tot ce a putut face a fost să transmită mai departe la Moscova aceste proteste. Mi-a reamintit că, în conformitate cu Armistiţiul, rolul executiv în Comisie revine ruşilor, că britanicii şi americanii sunt doar observatori şi că nimic din ceea se s-a întâmplat de la semnarea Armistiţiului încoace nu poate modifica acest concept fundamental. Era o nouă dovadă clară că Moscova, chiar şi în cadrul noilor sale orientări „liberalizate" privitoare la Comisia Aliată de Control, nu intenţionează să permită nici britanicilor, nici nouă, să ne amestecăm în planul său atent trasat de dominare completă a României.

Protestul britanicilor faţă de punerea sub supraveghere de către sovietici a intereselor britanice în România

Un alt punct de vedere interesant a fost adus în discuţie atunci când britanicii au protestat împotriva supravegherii permanente la care sunt supuse — de către sovietici — interesele de afaceri britanice în România. Când Susaikov a întrebat ce importanţă are această supraveghere de vreme ce ruşii nu se amestecă în nici un fel, expertul în industrie al vicemareşalului, colonelul Forster, a răspuns că, ţinând cont că guvernul rus este direct interesat în industria petrolieră din România, faptul are o mare importanţă. Acum Rusia se găseşte în situaţia de a afla toate secretele comerciale ale firmelor britanice şi de a folosi aceste secrete în favoarea societăţilor petroliere ruso-române. Susaikov a răspuns că era o mare diferenţă între ofiţerii ruşi din Comisia Aliată de Control care exercită supravegherea şi organele ruseşti ale societăţii petroliere ruso-române, care nu au nici o legătură cu Comisia Aliată de Control. El a afirmat că insinuarea britanicilor, conform căreia Comisia Aliată de Control spionează societăţile britanice cu scopul de a folosi informaţiile obţinute în avantajul industriei ruseşti, era o insultă pe care nu o putea accepta. Imediat vicemareşalul şi-a cerut mii de scuze, spunând că nu a avut în intenţie nici o astfel de insultă. Nu s-a ajuns, după câte se pare, la nici o înţelegere în această problemă.

Reluarea propunerii britanice — făcută în toamna trecută — de reorganizare a Comisiei Aliate de Control

Vicemareşalul a adus în discuţie propunerea pe care o mai făcuse şi toamna trecută de a se înfiinţa comitete mixte pentru toate activităţile ce ţin de importanţa Comisiei Aliate de Control, precum şi subcomisii pentru anumite probleme speciale. Nu a obţinut nimic în legătură cu propunerea sa, deoarece Susaikov a spus că nu are timp să o studieze şi că el însuşi pregătise un program pentru activităţile Comisiei pe durata lunii august. El a anunţat acest program, ce prevedea trei întruniri ale reprezentanţilor şefi, mai multe întâlniri ale şefilor de secţiuni şi alte câteva întruniri,în toate urmând să se discute probleme concrete de interes general. Atât eu, cât şi vicemareşalul, ne-am exprimat acordul pentru acest program.

Concluziile generale desprinse din şedinţa cu privire la păstrarea rolului nostru de simpli observatori în cadrul Comisiei.

Incepe acum să fie clar că, deşi prin noile orientări adoptate de Rusia în ceea ce priveşte Comisia Aliată de Control putem obţine puţin mai multe informaţii, puterea noastră de a influenţa evenimentele din România nu a crescut cu toate acestea, deloc. în realitate, prin diverse canale de informaţii româneşti, primim cam toate informaţiile de care avem nevoie. Desigur, este de preferat să le primim de la ruşi, dar sper că guvernul nostru nu se va mulţumi să rămânem doar simpli observatori. Mi se pare că, dacă toate orientările legate de modul de lucru al Comisiilor Aliate de Control din aceste ţări balcanice vor proveni în continuare din Rusia, ar trebui să existe atunci un comitet mixt funcţionând chiar la Moscova, în care toate cele trei guverne să fie egal reprezentate şi să formuleze împreună aceste orientări de bază. Cu un astfel de aranjament, rolul nostru ca observatori în Comisie ar putea fi acceptabil. Dacă însă nu facem nimic altceva decât să observăm şi să raportăm despre orientăriile elaborate exclusiv de Rusia, atunci este evident că nu putem face nimic pentru a stopa actuala desfăşurare a evenimentelor în România.

Excursie de sfârşit de săptămână prin Carpaţi

Am petrecut sâmbăta şi duminica făcând o scurtă excursie prin munţi, împreună cu prinţul şi prinţesa Suţu. Am trecut prin Piteşti şi Câmpulung, apoi am vizitat castelul Bran, iar duminica ne-am petrecut-o la vila noastră din Predeal. Regiunea este minunată şi mi-am format o părere destul de exactă în legătură cu starea generală a agriculturii şi economiei din această parte a României.

Relatările dlui şi dnei Rochetta (reprezentantul portughez şi soţia sa) despre atrocităţile comise de ruşi

Aflând că reprezentantul portughez şi soţia sa, dl şi dna Rochetta, se află la Predeal, i-am invitat să luăm împreună cina duminică seara, la vila mea din Predeal. Au venit, dar dna Rochetta era foarte nervoasă din cauza unui incident în care fuseseră implicaţi în urmă cu două nopţi. Joi, pe la miezul nopţii, o bandă de cinci ruşi beţi, le-au spart vila, i-au pus la zid pe dl şi dna Rochetta împreună cu oaspetele lor român, i-au ameninţat cu baioneta şi cu o puşcă încărcată, în timp ce alţi membri ai bandei au urcat la etaj, au violat-o pe camerista româncă a dnei Rochetta, au tras focuri în aer, au distrus uşile, au furat bijuterii şi ceasuri, şi în general au făcut prăpăd în casă. Se pare că numai printr-o minune a scăpat şi dna Rochetta de viol. Un gardian român a apărut la locul incidentului la patru-cinci minute de la plecarea bandiţilor şi bineînţeles că nu a mai putut face nimic. A doua zi, incidentul a fost cercetat de către un maior rus din Braşov, care a cerut mii de scuze. Totuşi, acesta reprezintă doar unul din numeroasele incidente care se întâmplă peste tot în ţară. Se pare că ruşii fac foarte puţin pentru a opri jafurile la care se dedau militarii lor aflaţi în drum spre casă. Din nefericire, toţi aceşti militari îşi păstrează armele şi mulţi dintre ei bat drumurile, furând, jefuind şi violând.

Conversaţia avută cu prinţul Ştirbei cu privire la situaţia actuală din România

Azi după-amiază m-am dus la Buftea pentru a lua ceaiul cu prinţul Ştirbei. Acesta mi s-a părut în general deprimat. El nu deţine informaţii foarte exacte referitoare la aspectele particulare ale situaţiei generale, dar are totuşi impresia că împrejurările devin rapid disperate. în ultimele şase luni, în vecinătatea satului Buftea a fost încartiruită, mai mult sau mai puţin, o divizie rusească. In repetate rânduri, mici grupuri de ruşi din divizie i-au prădat proprietatea, luând cu ei porci, cireşe, legume şi chiar vaci şi cai. O parte din acestea le poate recupera ulterior, mituind ofiţerii ruşi, dar în majoritatea cazurilor nu primeşte nici o despăgubire. S-a plâns de nenumărate ori atât autorităţilor române cât şi celor ruse, dar răspunsul este mereu acelaşi şi anume: „Dacă îi puteţi identifica pe hoţi, vom proceda în consecinţă; dacă nu, nu se poate face nimic.“ Ştirbei afirmă că dacă această situaţie va mai continua mult timp, el, familia sa şi ţăranii care muncesc pe proprietatea sa nu vor mai avea cu ce răzbate prin iama care vine. Afirmă că mulţi dintre prietenii săi i-au spus că şi ei au trecut prin experienţe similare. El consideră că ţara în ansamblu va ajunge la prăbuşire totală în una-două luni. Unica speranţă ce îi rămâne pare a fi un eventual rezultat al Conferinţei de la Potsdam, care să-i facă pe ruşi să părăsească România şi să permită instaurarea unui guvern independent. în ce mă priveşte, cred că speranţele sale sunt deşarte. Nu cred că vom reuşi să determinăm Rusia să-şi retragă trupele în acest moment şi nici nu ne putem aştepta să convingem Rusia să joace jocul aşa cum ne gândim că ar trebui să-l joace aici în România. Am putea obţine o clarificare suplimentară a anumitor principii asupra cărora s-a căzut anterior de acord la Ialta, deşi am mari îndoieli că Rusia va aplica vreodată, cu bunăcredinţă, aceste principii aici, în România. Viitorul pare din ce în ce mai sumbru pentru această sărmană ţară.

Posibila alegere a prinţului Ştirbei ca viitor prim-minislru al României

In anumite cercuri se mai fac încă speculaţii că, în cazul formării unui guvern independent, Ştirbei ar putea fi numit prim-ministru. Nu-1 consider potrivit pentru o atare funcţie. Este un om bătrân, nici pe departe un caracter puternic şi are o înţelegere superficială a adevăratelor probleme fundamentale ce trebuie rezolvate, în cazul în care se doreşte menţinerea independenţei României. Singura speranţă a unui guvern reprezentativ rezidă în alegerea unui prim-ministru puternic, eficient, cinstit şi patriot. Ştirbei, deşi este poate cinstit şi patriot, nu are competenţa necesară pentru a îndeplini această funcţie.



va urma