Grea cruce sa iubesti pe unii...

Boris Pasternak

Grea cruce sa iubesti pe unii.

Dar tu - ce simpla! De-nteleg

Secretul frumusetii tale,

Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet

De adevaruri, cum razbat.

Ca aerul îti e-ntelesul,

Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-aude

Atunci - si parca le si vezi.

În rândul marilor temeiuri,

Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet

Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,

Curat s-o duci de-aici-naite,

Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

Vara in oras

Boris Pasternak

Se vorbeste pe soptite,

Glasul parca ti se taie,

Iar femeia, de pe ceafa,

Si-a strans coama-n crestet, claie.

Sta sub pieptenele greu

Ca sub coif, intr-adevar,

Cand pe spate-si da ea capul

Cu podoaba grea de par.

Strada calda, noaptea calda,

Vremea rea se cam abate,

Tarsaitul de picioare

Este o realitate.

Chiar ca tuna! Sus pe bolti,

Bubuitul - ce napasta!

Vantul salta, la un colt,

Perdeluta din fereastra.

S-a instapanit tacerea.

Aerul parca-i de fier

Scapararile de fulger

Scotocesc nervos prin cer.

Cand s-arata dimineata

Si-ncep strazile de ard,

Sugativa prin baltoace

Soarele pe bulevard.