Petre Violeta
Eu
sunt tristeţe, jumătate poezie
De
se-ntâlnesc tăcerile din noi,
O
rimă-abandonată şi pustie
Va
tremura în ritm din doi în doi.
Eu
sunt durere, jumătate sunt eseu
De-ai
să mă scrii pe-o foaie de hârtie,
Peniţa
ta va scrijeli mereu
Un
vers în adorata nebunie
Ascunsă
în diftongi elegiaci,
Ce-mi
plâng în anotimpuri renegate.
Citeşete-mă-n
poema mea şi taci!
Şi
lasă-mi lacrima să plouă ... jumătate.
