"Am subestimat jihadismul timp de treizeci de ani"

Adelheid Feilcke

Pentru a combate terorismul, cooperarea europeană trebuie întărită, iar ţările din sudul Europei, ajutate. Nu există suficientă voinţă politică de renunţare la suveranitatea naţională, crede politologul Asiem El Difraoui

Asiem El Difraoui

Deutsc Welle: 
Ce ar trebui înţeles în urma atentatelor de la Bruxelles?


Asiem El Difraoui: 
Atacurile au avut loc în Belgia, la Bruxelles, capitala Europei, pe care teroriştii au dorit s-o lovească pentru a lovi în toţi europenii. Ceea ce sare în ochi este neglijenţa poliţiei belgiene la capitolul cooperare la nivel european. Oamenii s-au cam culcat pe o ureche după arestarea, cu patru zile înainte de atentate, a lui Abdeslam.

Deutsc Welle: 
Au fost subevaluate capacitatea de organizare şi de acţiune a jihadiştilor?


Asiem El Difraoui: 
Desigur, toţi au subestimat aceste lucruri, mirându-se că sunt atât de mulţi oameni implicaţi în aceste mişcări extremiste. După arestarea de acum câteva zile, ar fi trebuit să se presupună că există şi alte celule, mai ales în contextul acţiunilor neizbutite ale francezilor din ultimele zile. Nimeni nu vrea să critice şi să bruscheze belgienii într-un asemenea moment. Totuşi, superficialitatea autorităţilor este veche de 30 de ani! Să ne amintim că pregătirea atentatelor de la 11 septembrie au avut legătură şi cu Molenbeek. La acea vreme o falsă echipă de filmare l-a aruncat în aer pe şeful Alianţei Afgane a Nordului.


Deutsc Welle: 
Ce ar trebui să se întâmple de acum înainte?


Asiem El Difraoui: 
Trebuie întărită în special cooperarea europeană. Europa trebuie să se gândească: cum poate fi obţinută o conlucrare eficientă nu numai în combaterea terorismului, ci şi în prevenţie şi deradicalizare.


Deutsc Welle: 
Însă de ani de zile Europol/Interpol colaborează la toate aceste capitole. Unde este problema?


Asiem El Difraoui: 
Se pare că încă nu există suficientă voinţă politică de renunţare la suveranitatea naţională, la drepturile suverane. Altfel nu se poate explica.


Deutsc Welle: 
Sunt înţelese structurile de organizare ale islamiştilor şi modul lor de gândire?


Asiem El Difraoui: 
Sunt din ce în ce mai bine înţelese, însă nu are loc o dezbatere publică despre ele. Belgia nu are o politică de prevenţie. Gilles de Kerchove, coordonatorul european de antiterorism a spus acum un an că sunt multe lucruri de făcut. Să le facă odată. Iar germanii să susţină demersurile necesare.


Deutsc Welle: 
Are Germania motive să se teamă?


Asiem El Difraoui: 
Ameninţarea este relativ ridicată. Se ştie că astfel de lucruri vor avea loc. Şi vor avea loc mai departe. Însă numărul atentatelor se va reduce dacă hotărâm cu toţii să colaborăm. Sub nicio formă cramponându-ne de suveranitatea naţională sau panicându-ne.


Deutsc Welle: 
Cum putem evalua în acest moment Statul Islamic?


Asiem El Difraoui: 
Am subestimat jihadismul timp de treizeci de ani. Acum ne ocupăm de SI, pe care eu îl numesc Daesh. Nu este însă vorba numai despre Daesh. Mai există multe alte grupări. Ideologia lor este deja bine conturată şi extinsă, dar nu o combatem împreună. În special în spaţiul sudic, mediteranean, la vecinii noştri, această ideologie are multe rădăcini socio-economice. Or, noi, europenii, nu avem o politică unitară de a combate rădăcinile jihadismului. Avem nevoie de o politică solidară cu ţările din sudul spaţiului mediteranean, unde jihadismul a făcut şi mai multe victime. Noi nu facem nimic! Este o ruşine pentru Europa!


Deutsc Welle: 
Aşadar mai multă cooperare cu vecinii europeni şi o colaborare europeană în planul politicii de securitate? Este suficient?


Asiem El Difraoui: 
Avem nevoie mai ales de un plan Marschall pentru spaţiul sudic, unde apare jihadismul.


Deutsc Welle: 
Vor schimba aceste atentate dezbaterea despre refugiaţi?


Asiem El Difraoui: 
Extremiştii vor mai ales să polarizeze. Nu trebuie să cădem în această capcană. Faptul că jihadiştii ne cunosc mai bine decât îi cunoaştem noi pe ei, îi determină să încerce să ne divizeze, să ne sperie. Tocmai asta nu trebuie să facem.


Asiem El Difaouri este un politolog egipteano-german, expert pe probleme legate de jihadism şi propagandă jihadistă în mediul virtual.

Război informațional de cea mai joasă speță la Chișinău: „Republica Moldova este cedată României ca să nu ajungă la Federaţia Rusă“ prin „Proiectul Unirea-2018 pregătit de SUA“

Iulian Chifu

Pe fondul disputelor și turbulențelor de la Chișinău, o nouă-veche temă de război informațional a reapărut la Chișinău.

Iulian Chifu

În „Nezavisimaia gazeta“(Rusia) titlul de o șchioapă susține că Republica Moldova ar fi fost cedată de Occident României. Fără nici un argument, doar cu speculații conjuncturale precum: „În Republica Moldova, tot mai des, este invocată perspectiva unirii cu România. În favoarea acestei perspective pledează actualii miniştri, precum şi politicienii care se bucură de popularitate“. „Expertul german Alexander Rahr nu exclude această posibilitate, declarând că UE, în special, Germania, sunt de acord să cedeze Republica Moldova României pentru ca ţara să nu revină în zona de influenţă a Rusiei“. De asemenea, potrivit ziarului din Chişinău Panorama, „Administraţia Prezidenţială a SUA aprobă proiectul «Unirea- 2018» - unirea Republicii Moldova cu România cu prilejul aniversării împlinirii a 100 de ani de la «Marea Unire»“.

Conform redactorului Panorama, Dmitri Ciubaşenko, a doua versiune a „unirii“ va fi avansată drept variantă pentru integrarea euroatlantică: prin simpla trecere a graniţelor, cetăţenii Republicii Moldova se vor trezi în UE şi NATO. Deci un ziarist de la Chișinău citează opinia unui alt ziarist prorus de la Chișinău, din zona dezinformării clasice și un expert german care „nu exclude posibilitatea“ pentru a promova o inepție, pe care nu o regăsești în nici un comunicat al Casei Albe, întâlnire a oficialilor, zvon din culisele staff-urilor, ci e plăsmuit la Moscova, împachetat și vândut cu titlu de adevăr absolut, care reclamă, ulterior, firește, reacții ferme ale apărătorilor moldoveniști și pro-ruși ai Republicii Moldova. De altfel, pro-sovieticul (nu pro-rusul, a ținut el să sublinieze) Igor Dodon a preluat ideea și defilează cu ea prin studiouri de televiziune. Are ce apăra, deși nu atacă nimeni statalitatea Republicii Moldova.

Asta pentru că după articolul aberant care vorbește despre un proiect inexistent, „Proiectul Unirea-2018, pregătit de SUA“, se dau și detalii pentru credibilitate (nu prevede organizarea unor alegeri anticipate sau ordinare) dar se și incită serios populația pentru că, nu-i așa, își va pierde statul („Dacă în martie va fi ales preşedintele, atunci, conform acestui plan, actualul Parlament va fi ultimul în scurta istorie a independenţei nerealizate a Republicii Moldova“). Și alte teme de război informațional sunt prezente, precum scindarea legăturii transatlantice („Deşi, aparent, Washington şi Bruxelles îşi coordonează politica pentru menţinerea Chişinăului în sfera de influenţă a Occidentului, între SUA şi UE există divergenţe majore, în special privind vectorul geopolitic al Republicii Moldova. Bruxelles consideră Republica Moldova drept aşa-numită zonă de tampon între UE şi Rusia, controlul asupra căreia trebuie să fie exercitat prin intermediul Acordului de Asociere şi cel de Liber Schimb, respectiv prin documentele normative privind cooperarea în sfera apărării şi securităţii“). Autorul citat al alegațiilor, același no name Cibașenko.

Pentru clarificare, trebuie să spunem foarte clar că nu există nici proiectul, nici discuțiile cu SUA sau UE și că, de principiu, România însăși nu a dezbătut această perspectivă vreodată. Există vizionari, există organizații, există emoție, există susținere publică, dar organismul politic, intelectual, societatea civilă română nu a făcut măcar această dezbatere legitimă pentru a clarifica opțiuni, realități, perspective, costuri. Or, până nu există dezbaterea reală, avem doar o pornire emoțională, o atitudine de simpatie față de istorie și în nici un caz un comportament unionist în România.

Avem aspirații, viziuni, opțiuni și nu o asumare la nivel politic, cu atât mai puțin statal. Nediscutată vreodată cu parteneri și aliați pentru că nu e clarificată abordarea României însăși. De aici la un plan „american“, la gesturi și mișcări de frontieră sau responsabilități pentru state suverane, drumul e extrem de lung. Dar și absența dezbaterii lasă să se presupună o eventuală agendă ascunsă, așa cum permite această eternă șaradă și manevrare a publicului în Republica Moldova. Deci nu, soluțiile pentru Republica Moldova sunt astăzi la Chișinău, nu la București. Și responsabilitatea deopotrivă.

Miștourile de la vârful statului

Lili Craciun

Există în România o stare conflictuală între Guvern și Președinte care nu face bine României, cel puțin privind dinspre exteriorul țării. Începută pe vremea Cabinetului Tăriceanu, stopată în vremea Cabinetului Emil Boc și a lui Mihai Răzvan – Ungureanu, această stare conflictuală a fost reluată cu mult mai multă virulență pe vremea Cabinetului Ponta, deși reprezentanții celor două instituții ne-au asigurat de o coabitare în interesul României. Nu mă situez nici de partea Președintelui dar nici de partea Primului Ministru în această luptă de miștocăreală cu care se ”cadorisesc” cei doi în fiecare zi. Aș fi vrut ca între cele două instituții să existe o relație de colaborare firească, un respect care să îmi transmită mie, cetățeanului, că mă aflu într-o țară normală și că instituțiile lucrează pentru ca eu să trăiesc mai bine, să găsească soluții de ieșire din criză, să transmită oricărui posibil investitor că România este o țară serioasă și nu o grădiniță unde Georgică se crede mai deștept decât Costică și i-o trage de câte ori are posibilitatea și în care nici Costică nu se lasă mai prejos.

După cum vă aduceți aminte, acum câtva timp, Premierul a făcut vizite în câteva țări din Asia, Președintele făcând mișto de aceste vizite. Mă întreb, oare aceste miștouri deteriorează doar imaginea lui Ponta în fața românilor și a străinilor sau și imaginea României peste hotare? Iată ce declara Băsescu despre aceste vizite:

”Spre exemplu, turneul catastrofal, din punct de vedere al imaginii și al eficienței, din Asia este un lucru care, pe bună dreptate, ar trebui să mă supere. Catastrofal ca eficiență. Păi, te-ai dus în Azerbaidjan: “Nene Alyiev, am în traistă un combinat. Vrei să-l cumperi? Am venit cu el la pachet”. Te-ai dus în Kazahstan: “Domnu’ președinte, eu am rezolvat problema cu Rompetrolul, nu mai platiți 580 de milioane, ci numai 200 de milioane”. Te duci în China: “Vrem să ne faceți reactoare”.

Președintele a concluzionat că România, după vizita lui Ponta în China, “a putut părea puțin penibilă”, ceea ce a dus la o reacție din partea Premierului care a replicat: “De China, normal că s-a suparat președintele, cine îl primește pe el în China?”.

După vizita Premierului în câteva țări asiatice, Președintele a făcut o vizită în Republica Moldova declarând cu acest prilej că nu a văzut în rândul cetățenilor moldoveni “cetăţeni cu ochii oblici”. În fapt Traian Băsescu a vrut să trasmită public că opţiunea majorităţii populaţiei ţării vecine este pentru integrarea europeană dar nu s-a putut abține să nu arunce o săgeată spre Premier, cu referire clară la vizita acestuia în China. Răspunsul lui Ponta nu s-a lăsat așteptat față de ironia, mai mult decât evidentă, venită de la Președinte:

“Eu voi fi acolo cu treabă, preşedintele a fost cu sentimente frumoase şi îl laud pentru asta. Eu apreciez acele sentimente pentru că sunt reale, eu le împărtăşesc faţă de cei din Republica Moldova, faţă de basarabeni dacă vreţi – politic nu ai voie să le spui basarabeni. Nu am înţeles chestia cu ochii, aia e ciudată “.

Contre între Traian Băsescu şi Victor Ponta s-au desfășurat în aceste zile și pe tema aducerii în ţară a lui Omar Hayssam, infractorul condamnat la 20 ani de închisoare pentru răpirea în Irak a 3 jurnaliști români. Inițial preşedinţia a fost cea care a anunţat că Hayssam a fost adus în România. Ulterior premierul i-a întors-o, susţinând că rolul Cotrocenilor în această operaţiune se rezumă doar la emiterea unui comunicat de presă și a lăudat serviciile secerete pentru repatrierea lui Hayssam, lăsând să se înţeleagă că acesta a fost adus în ţară cu o aeronavă militară. Câteva ore mai târziu Traian Băsescu i-a dat replica premierului susţinând că nu confirmă că Omar Hayssam a fost preluat din Siria, nici că a fost adus cu un avion al armatei sau în baza unui acord de extrădare. Mai mult, întrebat de unde a fost preluat omul de afaceri dacă nu confirmă că din Siria, şeful statului a răspuns: “Păi, aicea-i cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic”.

Premierul nu s-a lăsat mai prejos și a declarat: “Operaţiunea de aducere în ţară a lui Omar Hayssam a fost în totalitate conform legilor României, autorizată şi aprobată de Guvern. Toate operaţiunile la care au participat reprezentanţi ai statului român au fost autorizate de Guvern, conform legii. Probabil că preşedintele a vrut să spună că nu a fost autorizaţie din partea unui stat străin”, adăugând însă că el nu poate păcăli oamenii: “Eu nu pot păcăli că nu ştiu de unde şi cu ce a fost adus Hayssam. Dacă vreţi filme politice proaste care să vă insulte inteligenţa, eu nu pot spune că Hayssam a venit din lună cu un cal înaripat sau poveşti cu Rambo care salvează oameni din cine ştie ce loc”.

Nu știu dacă vizita lui Ponta în China va avea sau nu efecte benefice pentru investiții viitoare în România, știu doar că declarațiile de grădiniță ale celor doi nu fac în nici într-un caz bine României. Cunosc oare cei doi corifei faptul că i-am ales să ne conducă pentru a lua măsurile care se cuvin pentru ca România să crească economic și să fie respectată pe plan internațional? Nu cred că există vreun român cu capul pe umeri care să-l fi ales pe Traian Băsescu sau să-l fi dorit pe Ponta premier doar ca cei doi ca să se bată în declarații zilnice pentru a arăta care este mai deștept decât altul. Dacă Ponta face prostii ca Prim Ministru este rolul opoziției să le contabilizeze. În fața străinilor însă cele două instituții, Președinția și Guvernul, ar trebui măcar să se prefacă că conclucrează pentru o imagine bună a României în exterior. Rețineți, conclucrează, nu coabitează.

Nu știu dacă vizita Președintelui în Republica Moldova va avea sau nu efecte benefice în ceea ce privețte integrarea în Uniunea Europeană a fraților noștri de peste Prut, a fost însă o vizită care a arătat că Președintele României este iubit de moldoveni și lucrul acesta contează. Știu însă că ironia cu ”ochii oblici” nu prea își avea rostul, la fel cum deplasată a fost și reacția lui Ponta că el se va duce ”cu treabă” la Chișnău, dând de înțeles cu alte cuvinte că Traian Băsescu s-ar fi dus degeaba. Nici China n-aș crede că este prea fericită pentru vorbele pe care Președintele și le-a aruncat cu Premierul, incluzând-o în ironiile lor.

Nu știu dacă aducerea lui Omar Hayssam s-a datorat doar lui Traian Băsescu sau doar guvernului, așa cum încearcă să ne convingă când unul, când celălalt. Știu însă că cele două instituții ar fi trebuit să se pună de acord și, chiar dacă n-au făcut-o mai înainte de repatrierea lui Hayssam, ar fi putut să o facă după, să nu se critice una pe cealaltă în fața străinilor căci ambele reprezintă România și orice declarație contradictorie nu face decât să pară că nu prea ai ce căuta în această țară.

Îmi imaginez că sunt un cetățean străin care ar dori să investească în România. Ce fac să fiu sigur că investiția mea este plasată inteligent? Mă uit pe ratingul de țară, îmi pun specialiștii să verifice care este legislația fiscală și cât de schimbabilă este aceasta iar eu mai învârt din telecomandă să văd cam ce fel de oameni politici are țara unde mi-a tunat să investesc. Și ce văd ? Un Președinte care îl atacă pe Primul Ministru la fiecare ieșire în media și un Prim Ministru care face același lucru. Atacuri jignitoare și din partea unuia și ale celuilalt. Câtă încredere aș putea să am într-o astfel de țară?

Sunt 5 milioane de cetățeni care l-au ales pe Traian Băsescu și orice jignire adusă acestuia se repercutează asupra lor. La fel cum alți 4 milioane de cetățeni au dat votul lor de încredere USLului, știut fiind că Ponta va ocupa postul de premier, astfel încât orice jignire adusă acestuia se repercutează asupra acestora. În condițiile în care cei doi, deși aparent sunt într-o coabitare pentru interesul României, nu fac decât să-și dea la gioale unul altuia, mă tem că și armatele de susținători din spatele lor vor face același lucru, ori nu cred că lupta dintre susținătorii de dreapta și cei de stânga ar trebui să se bazeze pe ironii, jigniri și ură ci pe principii, proiecte și viziune economică.