Vremelnicie

Alexandra Mihalache

Noi scriem veșnicia prin iubire

Când plânge clipa vieții la hotar

Și timpul nemilos își cere prețul -

Dar să iubești nu este în zadar.

Să prinzi în palme-o clipă de iubire

Și să devii prin ea nemuritor,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar nu mai ești un simplu trecător.

Să ții în palme razele de soare

Și răsărit prin ele să devii,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar razele în veci să-ți fie vii.

S-aduni în palme lacrimi de iubire

Și să renaști prin ele infinit,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar să rămâi de-a pururea iubit.

S-atingi cu mâna stele căzătoare

Pe cerul altei vieți, apoi să scrii,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar veșnic într-o inimă să fii.

Să strângi în palme neaua lucitoare

Cu jar de stele,-apoi să o topești,

Înseamnă că trăind vremelnicia -

Ai învățat de-a pururi să iubești!

Pe malul apei...

Sandu Cătinean

Pe malul apei, mai vorbesc cu timpul

Îmi place să-l ascult cum îmi vorbeşte

Iar uneori, când are timp de mine

Zâmbeşte trist, şi tragic mă priveşte

Pe malul apei, uneori mi-e teamă

Căci simt dureri, de parcă-i la-nceput

M-afund adânc , prin lumi întunecate

Dar chiar de-aş vrea, nimic nu pot să uit

Pe malul apei, regăsesc iubirea

De multe ori, mă rătăcesc prea mult

Din mine curg izvoare de durere

Mă asurzesc, dar nu le mai ascult

Pe malul apei, trece-o lume-ntreagă

Cortegii-ntregi, de regi şi de domniţe

Şi paji, şi robi, chiar zeii din Olimp

De-ar trece toţi, mi-e dor doar de uliţe

Pe malul apei, mi-am găsit aleanul

Şi lumea mea, ce mult am îndrăgit

Pe-al apei mal, de multe ori mi-e teamă

Să nu mă pierd, să uit ce am iubit

Pe malul apei, mă cuprinde seara

Adorm adânc, purtat de-un val de dor

Visez că sunt flăcău, iar lumea-i bună

Şi-atunci aş vrea să fiu... nemuritor.

Sper să rămân nemuritor

Fritz Constantin

Și cred că voi pleca fără a fi învățat nimic,

Poate doar prețul de neprețuit al vieții mele.

Căci nici o capodoperă eu n-am descoperit,

Și nici ființe din lumi necunoscute, ancestrale.

Prea multe pagini stau încă triste și nescrise,

De multele promisiuni ce înca n-au fost zise.

Prea multe-s de dorit, încât nu știi ce să alegi,

Prea multe-s de-nvâțat, măcar să le înțelegi.

Atâta vreme cât mai cred, cât încă mai iubesc,

Sper să rămân nemuritor până la ultimul sărut.

Și vreau ca astă lume când am s-o părăsesc,

Să nu regret nimic, nimic din tot ce am făcut.

Și sper ca până la sfârșitul rolului, vreodată,

Să aflu înțelesul ce mi-a tot hrănit speranța.

Chiar de mi-ar trece într-o clipă viața toată,

Să plec măcar cu faima c-am știut ce-i viața.

Iar dacă toate astea de ajuns tot n-au să fie,

Atunci mai bine, lasă-mă Doamne nemuritor.

Tu, doar la ultima suflare trezește-mă din insomnie,

Și lasă-mă să mai trăiesc din nou până am să mor.

IUBIRILE NASC ÎNGERII

Mircea Trifu

În ochii tăi, eu mă văd falnic,

Stejar cu rădăcini adânci,

Cu crengi, înălţător şi harnic,

Din lemn sfinţit, născut din cruci.

Tu ai pe buze doar elixir,

Şi-n gustul lor mă simt etern,

Le sorb în noapte ca vampir,

Şi-apoi, pe ele-n zi m-aştern.

Ai braţe-adânci în corpul meu,

Şi-n inimă-mi citeşti şi plângi,

Vezi frica mea de Dumnezeu,

Ascunsă în păcatele-mi nătângi.

Şi simt în corpul tău un dor,

Când mă cufund în el mereu,

Mă vrei să fiu nemuritor,

În tine mă iubesc şi eu.

Şi-atunci, în ,,doiul,, muritor,

Să nască ,,unu,, într-o rugă,

Etern pe cer rătăcitor,

Va fi un înger nu o slugă.