Vremelnicie

Alexandra Mihalache

Noi scriem veșnicia prin iubire

Când plânge clipa vieții la hotar

Și timpul nemilos își cere prețul -

Dar să iubești nu este în zadar.

Să prinzi în palme-o clipă de iubire

Și să devii prin ea nemuritor,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar nu mai ești un simplu trecător.

Să ții în palme razele de soare

Și răsărit prin ele să devii,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar razele în veci să-ți fie vii.

S-aduni în palme lacrimi de iubire

Și să renaști prin ele infinit,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar să rămâi de-a pururea iubit.

S-atingi cu mâna stele căzătoare

Pe cerul altei vieți, apoi să scrii,

Înseamnă să trăiești vremelnicia -

Dar veșnic într-o inimă să fii.

Să strângi în palme neaua lucitoare

Cu jar de stele,-apoi să o topești,

Înseamnă că trăind vremelnicia -

Ai învățat de-a pururi să iubești!