Constantinescu Elena Iuliana
Uşoară
abia atingând lespezile albe de marmură
îmbrăcată
în voaluri diafane
dansează
o balerină
o
lebădă cu mişcări graţioase.
Chipul
îi e blând luminat de o rază palidă de lună
şi
caldura ochilor ei
vrea
parcă să dezmorţească noaptea.
Când
catifeaua înstelată acoperă cerul
o
muzică vrăjită se aude
şi
melodia fermecată pătrunde prin ferestre
curge
în valuri domoale
şi
balerina se mişcă graţios plutind
în
timp ce orologiul bate şi vesteşte cu sunet de aramă miezul
nopţii.
Magia
dansului continuă
dar
un cântat al cocoşilor străpunge pulberea de sunete
vraja
se rupe şi totul dispare cuprins de o ceaţă lăptoasă
muzica
se aude din ce în ce mai încet
iar
balerina devine albă ca marmura statuilor
şi
uşor se transformă într-un fum albăstrui
ca
sclipirea celui mai curat diamant.
