Bunget Marin
E
timpul să plecaţi, cât nu e prea târziu,
Pân'
n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi
inşelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu
vă forţaţi norocul ... ferească Dumnezeu ...
Cu
toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E
şi el ca şi voi, tot muritor de rând ...
Şi
el are răbdare ... şi-acelaşi Dumnezeu,
Dar
nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.
E
timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea
vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude
din morminte blestemul lui Brucan,
A
expirat sorocul ... şi-a expirat în van.
Aţi
stat la cârma ţării de douăzeci de ani,
Ne-aţi
luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De
fiecare dată venind cu gura mare
Că
vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare ...
Schimbare
v-aţi dorit, schimbare vrem şi noi,
Schimbare
nu înseamnă ... tot voi, în loc de voi.
Mai
sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu
gângăviţi ca voi ... şi plini de incultură.
Uitaţi-vă
în jur, vă place ce-aţi făcut?
De
la păduri la fabrici pe toate le-aţi vândut,
Să
vă clădiţi palate, cu iz de puşcărie,
Sunteţi
mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.
Cu
paznici pe la porţi, de cine vă e teamă?
Cine
mai credeţi voi că vă mai ia în seamă?
Nu
sunteţi Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar
nu întindeţi coarda ... plecaţi cât mai e timp.
Ieşiţi
şi voi puţin prin lumea aia bună,
Ca
să simţiţi şi voi cum euro se-adună.
În
lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La
care ne-aţi vândut şi ne-aţi îngenuncheat.
În
care obligaţi ne ducem sărăcia
Ca
voi să puneţi ghiara uşor pe România.
Ne
mor copii acasă din dorul de părinţi,
Iar
voi ne vindeţi tara, ca Iuda-n, doi arginţi.
De-o
jumătat' de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă
jumătate ne-aţi dat-o-n datorie,
Şi-n
timp ce noi plătim ... voi huzuriţi ca zbirii,
Aţi
dus sărmana tară la limita pieirii.
E
timpul să plecaţi, lăsaţi-ne pe noi ...
Destinul
prost să fie ... dar nu făcut de voi.
Voi
ştiţi să locuiţi doar în afară legii,
Să
adunaţi prin furt averi şi privilegii.
V-am
acceptat prea mult, ce ironi-a sorţii,
Pe
voi, ce-aţi luat ... şi revoluţia şi morţii.
Doar
nu cumva vă vreţi istoriei eroi,
S-ar
ruşina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar
voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-aţi
tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziţi-vă,
e timpul, cu toţi, această tară
S-o
scoatem din ruşine, din ură şi ocară.
