De-aş fi ştiut...

Mariana Mihai

De-aş fi ştiut că Tu-mi vei fi Izvorul

nespusei frumuseţi şi bucurii,

n-aş fi umblat prin lume

certând dorul,

dar cum să ştiu

ce mult doreai să vii

pe calea mea

şi printre păpădii

să-mi laşi un semn,

o blândă adiere

că-n palma Ta cu dragoste mă ţii.

Mi-ai strecurat tiptil şi în tăcere

o linişte

cum liniştile nu-s

cărări de străbătut pentru oricine.

Dar, iată...

ne-ntâlnim înspre apus.

Sunt fericită, Doamne!

Şi mi-e bine.

Te iubesc (3)

Sandu Alrox

Te iubesc nu doar pentru ceea ce eşti,

ci pentru ceea ce sunt eu,

când sunt cu tine.

Te iubesc nu doar pentru

ceea ce ai făcut din tine,

ci pentru ceea ce faci din mine.

Te iubesc fiindcă tu ai făcut mai mult

decât a făcut orice credință pentru a mă face mai bun,

mai mult decât a făcut orice destin să mă facă fericit.

Ai făcut-o fără o atingere,

fără un cuvânt,

fără un semn.

Ai făcut-o fiind tu însuţi.

Poate că, la urma urmei,

acest lucru înseamnă

să fii iubit.

ULTIMUL POEM

Mircea Trifu

Pe-albastrul cerului de gheață,

Eu mă aplec să-ți scriu ceva,

Cerneală fur din deasa ceață.

Să nu mă vadă cineva,

Poemul tristelor pudori,

Îl scriu pe-al albului sclipit,

Să îl citești până în zori,

Căci va muri, apoi, topit.

Sub valuri de zăpadă-ascunse,

Am pus cuvinte necitite,

De rosii buze neatinse,

Și-apoi pe brațe adormite.

Sap rostul lor în gheața dulce,

Pe-oglindă sunt doar eu, actor,

E noaptea care-ți va traduce,

Poemul scris de-un truditor.

Ai timp cât gheața va fi vie,

Acesta-i ultimul poem,

Surâsu-ți stă într-o sclavie,

Pe lacrimi, pleoapele îți gem.

Am sa-ti prind zorile de mână,

Pe deget am să-i las un semn,

În veci te-aleg să-mi fii fântână,

Iar eu o cumpănă de lemn