Mariana Mihai
De-aş
fi ştiut că Tu-mi vei fi Izvorul
nespusei
frumuseţi şi bucurii,
n-aş
fi umblat prin lume
certând
dorul,
dar
cum să ştiu
ce
mult doreai să vii
pe
calea mea
şi
printre păpădii
să-mi
laşi un semn,
o
blândă adiere
că-n
palma Ta cu dragoste mă ţii.
Mi-ai
strecurat tiptil şi în tăcere
o
linişte
cum
liniştile nu-s
cărări
de străbătut pentru oricine.
Dar,
iată...
ne-ntâlnim
înspre apus.
Sunt
fericită, Doamne!
Şi
mi-e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu