De-aş fi ştiut...

Mariana Mihai

De-aş fi ştiut că Tu-mi vei fi Izvorul

nespusei frumuseţi şi bucurii,

n-aş fi umblat prin lume

certând dorul,

dar cum să ştiu

ce mult doreai să vii

pe calea mea

şi printre păpădii

să-mi laşi un semn,

o blândă adiere

că-n palma Ta cu dragoste mă ţii.

Mi-ai strecurat tiptil şi în tăcere

o linişte

cum liniştile nu-s

cărări de străbătut pentru oricine.

Dar, iată...

ne-ntâlnim înspre apus.

Sunt fericită, Doamne!

Şi mi-e bine.

Pentru că...

Lia Zidaru

Pentru că toată forţa pământului

este în mine,

Pentru că luciditatea

îmi dă aripi,

Pentru că firul de iarbă

m-a învăţat să cresc

şi copacul să înfrunzesc

şi cerul să nemărginesc

Pentru că zburd

în toate câmpiile viselor

şi mă refac sub pădurea dorului

limpezindu-mă în firicelul izvorului

Pentru că privirile voastre strălucesc

şi zâmbetul mi-adumbresc,

pentru asta înfloresc

pe orice rămurea

a acestei primăveri,

răsfirându-mă în toată nebunia

acestor arome şi petale dansânde...

Cânt de dragoste

Fábián IMRE

V

Braţele tale colan de aur la gâtul meu

eşti vlăstarul viu al inimii

în ochii tăi lumina înaltului ceresc

atât de curată te adevereşti

ca prima floare a pomului roditor

ca licărirea uleiului

ca dulcele vinului

ca făina albă a grâului

tu care eşti privirea văzând zorile

tu care eşti mâinile harnice ale zilei

tu care eşti floarea îmbobocită a serii

vei fi cheia casei mele

vei fi partea mea aprig dorită

ca mustul din teasc

ce izvorăşte-n şiroaie

aşa dezvăluie-mi tu

ceea ce-i mai bun între toate

frânge o creangă de cedru

şi atinge-mă cu frunzele ei

ca o adiere matinală de vânt

respiraţia ta peste mine

eu te ţin să stai dreaptă pe stâncă

te învăţ versetele noului cântec

ca în cătuşe cu mâinile mele îţi prind mijlocul

iar tu tot mai gingaşă te topeşti ca mierea

ochii tăi inima-ţi ale mele-s

obrazul lin se întoarce spre mine

cum apele mării mereu spre ţărm se întorc

lacome înghiţind razele dulci ale soarelui

de nu ai apă

eu îţi arăt izvorul ce te redă vieţii

când pământurile tale se uscă de secetă

eu le ud şi le pornesc spre rodire

sădim copaci împreună

şi vedea-vei pădurea crescută din ei

crengile cu frunzele lor te-or atinge

aşa cum şi rădăcinile lor se ating

braţele tale colan de aur la gâtul meu

ochii tăi şi surâsul tău

le-am scris pe tăbliţa inimii mele

ca un porumbel aproape sătul ciugulind fără grabă

nu te mai temi de mâinile care îmbie cu seminţe

în ceasuri tăcute slăveşte pe Domnul

că toate le-a întocmit atât de frumos

pe capul tău coroana-i de aur

ci tu cât poţi arunc-o mai departe

fii simplă şi despodobită ca iarba

căci eu te-oi împodobi cu săruturi

iar tu arată-te oamenilor în faţă

şi ei văzându-te s-or minuna

Dăruire

Sandu Alrox

Te voi purta cu mine, oriunde voi fi

închisă în inima mea fragilă,

în greutatea sufletului meu.

Ești conștiința mea

ești pieptul meu, unde-mi păstrez secretele

cele mai ascunse.

Ești forţa mea

ce-mi face viața suportabilă.

Tăcerile tale sunt în valoare de o mie de cuvinte,

privirea ta

sinceră și sinceră

mă asigură, eu nu sunt afară.

Afectiunea ta e preţioasă

precum o apă de izvor.

Îmi placi, prietena mea.

Astăzi …

Aura Popa

Nu pot să-ţi fiu şi nu te caut

În niciun gând robit de dor.

Nu-ţi sunt vioară, nu-ţi sunt flaut

Nu-ţi sunt nici sete, nici izvor

Nici oază în deşertul fricii,

Nici nălucire-n lan de vers.

Astăzi sunt mare de capricii

Cu mine-ntregul univers

Se molipseşte de negaţii

Şi scutură zăpezi de „nici”

Peste câmpii de peroraţii.

Azi toate umbrele-mi sunt mici.

Ce vreau? Să fiu doar eu cu mine

Când crezul mi-l mărturisesc

Şi dependenţa pentru tine.

Ce sper? Că deja îţi lipsesc…