singurătatea nu e cea mai rea fiinţă de pe pământ

Adi Filimon

mai sunt destule care să-mi ia câte puţin din suflet

ce mare suflet pare că am

dacă pot să cuprind atâta trădare

singurătatea locuieşte demult cu mine

împărţim aceeaşi casă aceiaşi bani aceleaşi nopţi

prin care trece ca fulgerul o spaimă de moarte

de-aceea stau cu ochii deschişi până când întunericului

i se face milă şi-mi ţine palmele în pântecul eviscerat

şi-atunci un fel de durere ca plumbul de grea mă sfâşie

şi mă cheamă din nou în carnea ta Doamne

să nu mă laşi să plec noaptea în cămaşă de sac

şi-n picioarele goale ca un nevrednic de milă

cel puţin bate clopotul mare din turlă

căci nu mai e nimeni de veghe acolo

dă-mi un bănuţ de aur şi-un opaiţ aprins în loc de mână

Gândind la tine

Sandu Alrox

Nu voi mai fi niciodată cum am fost

pentru că tot ce am avut de frumos ți-am dat ție

ție, ce ai plecat departe.

Nu voi mai săruta pe cineva privindu-i ochii

va trebui să-i închid, ca să uit fața ta.

Nu pot să te întreb dacă ți-a plăcut

pentru că emoțiile mele va trebui să le trăiesc singur.

Nu voi mai putea niciodată adormi cu tine

pentru că în patul meu domnește singurătatea.

Nu-ți voi mai putea spune de mine

și cum vreau să mai fie

pentru ca esti prea departe pentru a auzi.

Nu pot ascunde iubirea, mă simt ca un nor

care întunecă soarele tău.

Şi atunci, eu aştept, mă opresc

și mă rog ca Dumnezeu să-mi dea din nou îmbrățișarea ta.

POVESTE DE IUBIRE

Popa Ines Vanda

Că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede ...

Lucian Blaga

Ești visul meu cu roze pictat pe un papirus,

Ce-a rătăcit cu dorul prin ploile de perle,

Jertfind singurătatea în azuriu de nimbus,

Tăgăduind tăcerea prelinsă-n scoici de stele!

Prin pribegiri stinghere azi dorul te-a găsit,

Ești vis al inocenței, senin și însemnat,

Suspină doar cuvântul de lacrimi copleșit,

Și cântecul iubirii de umbre amânat.

Scrisesem din iubire cu stele adormite,

Din macii mei de dor discret azi ți-am zâmbit,

Tu ai cules sărutul din vise contopite

Și-o lacrimă sfințită de îngeri m-a trezit.

M-ai alintat în versuri și-n flori de păpădie,

M-ai legănat pe aripi de curcubeu și aștri,

Ne-a răsfățat și cerul în vals de nostalgie,

Iubirea ne e scrisă de pescăruși albaștri!

Singur

Bunget Marin

să porti singurătatea
durerea ei tăcută
prin miile de gânduri
prin zile fără soare
s-auzi ţipând tăcerea
din liniştea ei mută
fără să simţi cum timpul
te macină... şi doare
când somnul ţi-e pierdut
prin umbre nopţi de-a rândul
şi cerul greu se lasă
pe umeri tăi goi
ascuns în resemnare
împacă-te cu gândul...
mai grea-i singurătatea
când singur... eşti în doi