VALENTINA
GRAUR LĂZĂRENCU
Nu
vreau să fiu monedă la un schimb,
Deoarece
nu am nici o valoare,
Am
capul meu, care e fără nimb
Şi
nu e bun de nici o achitare.
Îl
sprijin între umeri, să nu cadă
Sub
un dictat al sufletului meu,
Când,
şi acesta, cere ochi să vadă
Şi
să salveze broaşte-n heleşteu..
Că
vreau, ori nu, dar sufletul îmi cere,
Emancipare
pe dimensiuni,
M-ameninţă
cu greva de tăcere,
Cu
nepăsări şi-alte acţiuni.
Nu,
nu sunt potrivită de-achitare,
Doar
sufletu-mi e bunul ce îl am,
El
duce grija lumii în spinare ─
La
faetonul lui, pe veci, mă-nham!
