NU VREAU!

VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

Nu vreau să fiu monedă la un schimb,

Deoarece nu am nici o valoare,

Am capul meu, care e fără nimb

Şi nu e bun de nici o achitare.

Îl sprijin între umeri, să nu cadă

Sub un dictat al sufletului meu,

Când, şi acesta, cere ochi să vadă

Şi să salveze broaşte-n heleşteu..

Că vreau, ori nu, dar sufletul îmi cere,

Emancipare pe dimensiuni,

M-ameninţă cu greva de tăcere,

Cu nepăsări şi-alte acţiuni.

Nu, nu sunt potrivită de-achitare,

Doar sufletu-mi e bunul ce îl am,

El duce grija lumii în spinare ─

La faetonul lui, pe veci, mă-nham!