A fost sau nu, iubire ?

Petre Violeta

Apocaliptic, m-ai cutremurat

Şi visele s-au risipit în vânt,

Spre locul meu de suferinţă am plecat

În codrul des cu ura ta în gând.

Mi-au plâns şi ramuri aplecate la pământ,

Ştergând în urmă paşi nefericiţi.

Am aruncat iubirile în vânt

Şi jurămintele postumilor iubiţi.

Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire

Pe ţărmul adormit sub semilună,

Credeam că am să mor de nemurire

Când m-ai privit şi m-ai luat de mână.

Secundele nu mai aveau vreo ţintă,

Eram doar noi întinerind sub stele

Şi ploi de şoapte se grăbeau la nuntă

La nunta ta şi a iubirii mele ...

A fost sau poate nici nu s-a-ntâmplat.

Sublim a fost, să poată fi adevărat.

Azi, toamna ne acoperă cu ploi

Să spele amintirile din noi ...

Întreg

Angelina Nădejde

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,

Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,

În valsul primăverii pun verdele ca flamuri

Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi

Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,

În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,

Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi

Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,

A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi

Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;

De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,

Rămânem o coroană de frunze şi de flori

Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători!

CĂLĂTORI SUB COLŢUL DE CER

Maria Ciobotariu

Mi-am aşezat visele – petale de flori

în palma ta.

Şi am şters lacrimile

în amurgul

luminat de stele.

Încet , durerea s-a stins

în ploi reci căzute peste noi.

Un paradox bizar…

ne cheamă şi ne desparte iar.

Suntem stropii de ploaie

risipiţi de furtună.

Călători sub colţul de cer,

Separaţi şi totuşi împreună,

În sfera nopţii…

un mister !