Întreg

Angelina Nădejde

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,

Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,

În valsul primăverii pun verdele ca flamuri

Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi

Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,

În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,

Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi

Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,

A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi

Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;

De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,

Rămânem o coroană de frunze şi de flori

Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători!