marți, 16 septembrie 2014

Levitatie, hipnoza si multe altele…




Puterea acestui iluzionist este inspaimantatoare! Oare de ce mai este capabil? Levitation, hypnosis and so many other magic tricks…The power this magician shows is amazing…




Stevie Pink este unul dintre cei mai cunoscuti si mai de succes iluzionisti de pe scena internationala.


Pe langa talentul evident de magician care l-a consacrat pe scenele marilor capitale ale lumii, Stevie Pink este cunoscut si prin sarmul si stilul sau cu totul unic, care isi pune amprenta asupra tuturor actelor sale de magie, fiecare dintre ele fiind showuri unice, in care reuseste sa incante publicul de fiecare data.



De data asta, a urcat pe scena showului “Britain’s Got Talent” si spectacolul pe care l-a pregatit pentru public a avut toate ingredientele unui show de magie: talent, umor, sarm, voce placuta si o tanara superba, pe care artistul a hipnotizat-o si a facut-o sa leviteze in aer, sub privirile uluite ale spectatorilor.





















Poemul în care eşti cum nu eşti


Bogdan Al Petcu







viaţa e-un fum în gât
hălăduieşte rece până-n plămâni să te găsească în rănile morţii necauterizate
viaţa e-un zbor cu picioarele-n sus
nu-i joc secund nu-i prim e un icar lipsit de aripi iar mâinile lui bat depărtarea de cer
să se-ntoarcă aici pe pământ
zbor invers cu capul în tălpi iar pământul din creştetul tau e-o stea explodată
iubito viaţa e ceea ce moartea nu e
mâna ta-ngheţată cu o privire crucişă pe penisul meu
degete calde cu trupul de şarpe părul tău dat după ureche pregătit să primească
ţipătul tău
buzele roşii şi primul tău sânge


viaţa e-atunci când stai lipită-n zăpadă şi mă aştepţi ca pe un ceai aburind
îmi vezi trupul devine tot mai subţire
o umbră de trup
iar spatele tău mă trimite-napoi în pământ


viaţa e sperma mea rătăcită-n toate zările trupului tău
în fiece colţ de parc-ar fi colbul nemăturat de veacuri întregi
de parcă-i zăpada asta de viitor februarie


eu sunt un suferind de durere în gât nu pot grăi viaţa
mă-ntorc spre tălpile tale ele încep pe aici şi sfârşesc pe niciunde
iubito pământul întreg sub picioarele tale

voi rătăci în viaţă o vreme în plus să trec peste ele să te pot săruta






















Scandal national si international


Paul Dragos Aligica






Daca nici asta nu e scandal national si international, nu stiu ce mai poate fi. 


Ponta Victor, actual prim ministru al Romaniei, tara UE si NATO, declara azi, Septembrie 2014:
„Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania” 


Omul asta e chiar absolut, total si iremediabil scapat de sub control?! 
Nu exista oameni maturi si normali la cap in anturajul sau? 
Chiar nu se sesizeaza ca individul asta e de domeniul inconstientei si psihopatologicului? 
Ce trebuie sa mai spuna si faca, fratilor, asta ca sa renuntati sa il mai tineti in spate? 


Va dati seama ca dupa ce chestia asta ajunge la cancelariile occidentale (si proabail a ajuns deja) omul e clasat irevocabil? 
Va dati seama ce se intampla in lume la ora actuala si ce fel de reprezentare si leadership are nevoie tara asta acum!? 
Va dati seama ce urmari are declaratia asta pentru Romania, pentru politica si prestatia si autoritatea reprezenatarii ei externe, cand e pusa in contextul patternului de declaratii si comportamente ale individului si asociatilor sai?


Prim Ministrul Romaniei. 
Premier al unei tari membre UE vorbind despre tara sa, membra NATO si UE. 
Vorbind despre tara sa: Ca Germania Nazista. Incredibil.


Romania ca Germania, Nazista???!! 
Imbecil iresponsabil, asta ai spus?!! 
Vai de patriotismul mamei tale si al inconstientilor care te sustin. 
NU va e rusine?! 
Faceti si spuneti ORICE. 
Dar ORICE. 

Sunteti bolnavi, mai oameni buni, sunteti bolnavi.

















Vis


Ana Podaru







Legat la ochi am rătăcit în munți
Pe o cărare-ngustă și pustie
Și tălpile-mi gemeau de carne vie
Din frunze moarte-mi făcea vântul punți.




Dar am alunecat pe-o creangă udă
Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău
Am adormit un timp atât de rău
Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă.




Visam cum îngeri negri mă ridică
Cu aripi jumulite se-opinteau
De rădăcini pierdute mă loveau
Iar stelele se zgribuleau de frică.




Reci șerpi se unduiau din vizuină
Târându-se pe trupu-mi ud și rece
Pământul crapă -adânc la doisprezece
Și râuri sapă șanțuri de ruină.




Mă zvârcoleam, și ale mele brațe
O rugă către lună înălțau
Iar ochii mei de ramuri se-agățau
Săltând în lacrimi conturau nuanțe.




Și auzeam un murmur de izvoare
Cum se sfădeau copacii-ngrijorați
Și mă răcneau condorii disperați
Pe piele-mi iederi curg agățătoare.




Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi
Și m- afundam tăcut în visul meu
Doream să pot să scap din acel hău

Cu flori de nuferi tu să mă acoperi.





















Elena Buldum


Motivație


Invitaţia de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu” este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc şi îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noastre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune.
Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Elena Buldum reuşeşte să îşi exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, fiecare cuvânt ascunde un curcubeu de sentimente țesut din infinite trăiri, pentru a da naștere la o poezie fină ca un zbor spre eternitate. Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea.




Ne rotim în același cerc
Nu știu pentru cât timp
Privesc de pe Lună
Pământul
Pare atât de mic în univers.


De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetei Elena Buldum încântă mintea, sufletul şi… auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale.


Pașii sufletului meu
ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei, pentru că poezia autoarei Elena Buldum se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetări care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie:
Rătăcesc pe cărări și poduri de dor
În cuvinte-mi aștern covoare de flori


Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărţii scrise de Elena Buldum încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas şi simt că în spatele oricărei melancolii sau a tristeţii, verbalitatea şi atitudinea vocii autoarei, se ascunde o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscută.


Un debut convingător, un moment important pentru autoare şi în acelaşi timp pentru Literatura Română.


Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa.

Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată.


Pașii sufletului meu
este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.


Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan















luni, 15 septembrie 2014

să nu mă laşi să alunec în lumea aceea


Adi Filimon







despre care vorbeam amândoi


să nu laşi timpul să-mi înece plămânii


să mă duci


înapoi acasă dacă dau semne de slăbiciune


să mă înveleşti în propria-ţi piele


şi să închizi fereastra


întâi ploile apoi ninsorile mă vor vrea


şi când va fi soare


tu


fratele meu de tămâie



să mă porţi în tine ca pe-un copil fără grai























Voi vota pentru Monica Macovei (video)



Vladimir Tismăneanu