Amintiri despre mâine

Liliana Trif

„Să nu mai plângi, iubito, că lacrimile tale

Sunt diamante, rare, furate de vestale

Din templul dimineţii, să-ţi împletească părul

În nopţile albastre când cauţi adevărul.”

Aşa-mi spuneai aseară când ochii mari, uimiţi,

Te căutau departe, c-o lacrimă tiviţi...

De mână doar tristeţea mă ţine şi-nțeleg

Că lipsa ta mă doare... Tu, oare, eşti întreg?

Vezi, lacrimile astea-mi sunt martori nefireşti

Că-n fiinţa mea plăpândă doar tu poţi să zideşti

Un templu pentru astăzi şi aripi pentru zbor,

Noi ne-amintim ambiguu acelaşi viitor.

„Să nu mai plângi, iubito, că lacrimile tale

Însângerează cerul şi-apoi, printre petale

De flori imaculate ce caută lumina

Ajung până la mine, rănindu-mi rădăcina.”

Mărul de aur

Dan ROMAŞCANU

Există în lumea competitivă a industriei 'hi-tech' un club foarte exclusiv. Câţiva dintre bunii mei prieteni şi specialişti de excepţie în domeniile tehnice sau comerciale ale profesiei fac parte din el. Este drept, în ultimii ani numărul membrilor este în scădere, dar, ca în orice club exclusiv şi de calitate, cei mai buni ramani fideli până în ultimul moment şi chiar şi după aceea. Aş numi acest club 'Clubul Bârfitorilor lui Apple' sau în engleză 'Apple-Bashers Club' (A-BC).  Nimic din ceea ce ar anunţa firma Apple ca produs nou sau ca direcţie, nici succesul comercial şi nici realizările tehnice sau de design nu îi vor face pe aceştia să ia în serios (cel puţin în declaraţiile publice) compania înfiinţată de Steve Jobs, Steve Wozniak şi Ronald Wayne în 1976. Cine doreşte o confirmare poate căuta pe youtube subiectul 'clubr on Apple' pentru a găsi o bogată colecţie de persiflări ale anunţurilor unor produse Apple, ca iPhone sau iPad, din partea CEO-ului companiei concurente Microsoft. Şi colecţia este bogată şi impresionantă.


Ce-i drept, istoria companiei Apple nu a fost nici pe departe lină şi permanent ascendentă. După ce a introdus la începutul anilor '80 o mare parte din conceptele fundamentale ale hardware-ului şi software-ului calculatoarelor personale, Apple Computers (cum se numea firma atunci, reflectând şi o anumită concentrare  a profilului) părea că se izolase spre sfârşitul deceniului '80 şi începutul anilor '90 într-o nişă a calculatoarelor performante grafic folosite de grupuri selecte de utilizatori. Îmi amintesc entuziasmul pe care îl stârnea numele lui Apple între prietenii mei arhitecţi, exact în perioada în care Microsoft prelua şi extindea multe dintre ideile descoperite la Apple (dar nu numai) şi le lansa pe piaţa calculatoarelor PC dotate cu sistemul de operare DOS (va amintiţi?) şi apoi MS-Windows. Revenirea lui Steve Jobs la cârma companiei şi ajutorul, nu chiar dezinteresat, primit de la Bill Gates au fost factorii determinanţi în resuscitarea companiei, reorientarea spre pieţe mult mai extinse de consumatori, şi în final succesul şi poziţia dominantă de astăzi pe pieţe multiple, de la PC la cele ale divertismentului, muzicii, activităţilor comerciale. Apropo, locul ales de Tim Cook, actualul CEO al lui Apple pentru anunţarea marţi, 9 septembrie, a noilor produse ale firmei arată că Apple de azi este mândră şi conştientă de istoria şi tradiţia în devenire a companiei - este aceeaşi sală în care Steve Jobs anunţa lumii acum 30 de ani lansarea primelor calculatoare Macintosh şi în care a fost făcută cunoscută şi lansarea în 1998 a lui iMac, momentul istoric în care litera 'i' a devenit inseparabilă de desenul mărului.


Anunţurile făcute la 9 septembrie includ două noi modele de iPhone din generaţia a 6-a care vor apărea în această săptămâna, primul model de ceas Apple cu data de lansare 2015 care marchează intrarea lui Apple în sectorul de produse 'wearables' (îmbrăcabile) şi o sumedenie de aplicaţii noi sau versiuni extinse ale unor aplicaţii existente.


Nu au fost surprize prea mari în ceea ce priveşte telefoanele, multe dintre noile funcţii şi performanţe circulau pe piaţa zvonurilor şi fuseseră deja dezvăluite neoficial de bloggeri. Singura surpriză poate a fost negativă, căci tehnologia de 'sapphire glass' (sticlă de safir) care părea că va intra în dotarea posesorilor de telefoane mobile inteligente nu este prezentă în anunţul despre telefoane, fiind rezervată exclusiv ceasurilor. Această tehnologie previne enervantele şi oarecum inevitabilele zgârieturi ale ecranelor la contactul cu obiecte ascuţite sau la şocuri până la o limita rezonabilă. În schimb, aşa cum era de aşteptat, cresc dimensiunile ecranelor, ele având acum diagonale de 4,7 inches pentru modelul iPhone 6 şi de 5.5 inches pentru modelul iPhone 6 Plus, ceea ce reprezintă o creştere de până la 40% a suprafeţelor ecranelor faţă de modelul precedent iPhone 5S. Din acest punct de vedere, Apple este cea care răspunde supralicitării concurenţilor şi în special a firmei Samsung ale cărei modele din linia Galaxy sunt apreciate de utilizatori (şi) pentru flexibilitatea şi uşurinţa de folosinţă oferită de un ecran ceva mai mare. Avansuri în tehnologiile mecanice şi energetice (baterii) fac însă ca noile modele de telefoane Apple să fie mai subţiri decât toate cele precedente, rezonabil de uşoare în greutate, şi cu o viaţă independenţa între reîncărcări de o durată sporită.  Mai sunt de remarcat şi progrese anunţate în tehnologia de fotografiere, un alt aspect în care Samsung dă o ripostă frumoasă lui Apple, calitatea aparatului de fotografiat/filmat încorporat fiind considerată mai bună la produsele firmei coreene.


Elementul de noutate spectaculoasă îl reprezintă introducerea pe piaţă începând cu anul 2015 a liniei de produse Apple Watch (pe care bursa de zvonuri îl numea iWatch). Acestea reprezintă nu numai intrarea lui Apple în domeniile tehnologiilor Internet of Things (IoT) şi dispozitive wearable (îmbrăcabile) ci şi o consacrare oficială şi lansarea în pieţele de foarte larg consum a acestor tehnologii. Ceasurile Apple nu vor fi ieftine, cele mai 'accesibile' modele din cele trei linii anunţate (de la 'sport' la 'de luxe') costând 349 de dolari americani. Diferenţele de preţ sunt datorate nu numai dimensiunilor şi performanţelor, ci şi ambalajelor şi prezentării diferite pentru pieţele diferite. Funcţionalitatea de bază include însă accesul prin intermediul ceasului la o gamă largă de aplicaţii, unele deja existente pe telefoanele mobile, altele noi, toate cu o prezentare şi mod de interacţiune cu utilizatorul care încă vor fi descoperite şi acceptate (sau nu) de utilizatori. Sunt curios, de exemplu, cum vor primi aceştia anunţata diferenţiere între 'click' şi 'apăsare' pe ecran în care s-a investit o cantitate enormă de timp, talent şi bani pentru cercetare şi dezvoltare. Sunt foarte greu de prevăzut în avans succesele sau eşecurile în acest domeniu, Apple are o tradiţie de îndrăzneală în inventivitate, dar nici ea nu a fost ocolită de eşecuri, şi depinde şi de ce vor face şi cum vor răspunde competitorii. O altă întrebare deschisă este în ce măsură vânzările de ceasuri Apple, care vor putea fi folosite şi ca telefoane şi porţi de acces la aplicaţii, vor influenţa vânzările de telefoane mobile. Se va produce aici ceea ce specialiştii în economie numesc 'canibalizare', adică o creştere a vânzărilor într-un sector în detrimentul vânzărilor unui alt sector al aceleiaşi firme?


Una dintre aplicaţiile telefoanelor şi ceasurilor Apple care a stârnit mare interes este cea de 'portofel electronic' care va permite interfaţa cu sistemul de plată electronic securizat 'Apple Pay mobile solution'. Ca şi în cazul altor pieţe (cea a cărţilor sau a media pentru muzică şi filme), Apple îşi creează un sistem închis, şi intră încă într-o piaţă nouă pentru companie, dar nu complet nouă în industria şi comerţul din America de Nord. Aplicatia Google Wallet a concurenţilor de la Google, de exemplu, există din 2011. Bazat pe tehnologia Near Field Communications (NFC), Apple Pay va fi lansat luna viitoare şi vor putea fi efectuate plăti prin intermediul lui în peste 220 de mii de magazine aparţinând unor reţele dintre cele mai cunoscute. Vor fi convinşi utilizatorii să folosească acest sistem alternativ, va deveni el un concurent serios al portofelului cu card-uri pe care îl cărăm majoritatea dintre noi? Un semn de întrebare pe care şi-l pun utilizatorii este legat de securitatea tranzacţiilor şi a informaţiei personale, şi aici Apple a avut ghinionul ca exact în săptămâna precedentă anunţului să izbucnească un scandal legat de dezvăluirea unor fotografii 'compromiţătoare' ale unor vedete feminine ale muzicii şi ecranului, fotografii păstrate în spaţiul virtual al 'norilor' lui Apple. Ori tocmai iCloud este cea care păstrează şi informaţiile utilizatorilor, inclusiv 'secretele' cibernetice care autentifică plăţile. Este de sperat că asemenea incidente vor duce şi la răspunsuri prin protecţii adecvate din partea celor cărora utilizatorii le încredinţează informaţia. 



Ca orice subiect de denigrare furibundă, şi Apple are în mod simetric o masă importantă de fani necondiţionaţi. Fac parte dintre ei reprezentaţii generaţiilor tinere care sunt gata să stea nopţi întregi la cozi în faţa magazinelor Apple din lumea întreagă pentru a fi printre primii care să achiziţioneze produsele noi în primele minute după lansarea anunţată. Ceea ce este mai important pentru firmă este că aceşti consumatori sunt foarte numeroşi şi sunt dispuşi să folosească banii economisiţi cu grijă sau conturile în bancă şi card-urile de credit ale părinţilor pentru a cumpăra produsele dorite în perioada imediat următoare lansărilor, fără a aştepta coborârile de preţuri care apar în mod inevitabil după câteva luni. Cei care continuă activitatea lui Steve Jobbs la conducerea firmei Apple pot - aşa cum se spune prin locurile în care trăiesc eu - râde de denigratori în drum spre bancă.

Amor de îngeri

Ovidiu Vasile

Lumini în trupuri fără mădulare

Ce simt iubirea când iubesc fiinţa

Curat şi fără condiţionare

Şi nu simt fierbinţeala, nici dorinţa

Se-mpreunează fără-mpreunare

Fiinţe călătoare peste timpuri

Şi dăruind iubire şi iertare

Trăiesc mai mult de patru anotimpuri

Rătăcitori prin noaptea ce veghează

Atâtea vieţi ce dorm îmbrăţişate

Cu minţi pierdute-n vise navighează

Trecând din clipă în eternitate

Robiţi în chipuri şi asemănare

Cu prea matură imaturitate

Şi braţele de marmuri ancorate

În tandră şi sălbatică-ncleştare

Întrepătrunşi cu oasele prin oase

Sfinţind Sfintele-Taine cu amorul

Curat pe trupuri albe şi frumoase

Din rănile veciei curge dorul

Faţa nevăzută a politicii româneşti

Horaţiu Pepine

O parte însemnată a celor care l-au susţinut energic pe preşedintele Traian Băsescu se străduiesc astăzi să-l discrediteze, acuzându-l de atitudini iresponsabile.


La Bucureşti nu mai asistăm la lupta electorală propriu-zisă. Atacul neaşteptat al preşedintelui Băsescu nu doar asupra unui candidat nenumit, ci, indirect, şi asupra serviciilor de informaţii a schimbat complet ordinea priorităţilor. În mod surprinzător, adversarii premierului Victor Ponta, din politică, dar şi din presă, şi-au lăsat adversarul să respire şi au dezlănţuit o campanie incredibil de unitară, ca ton şi mesaj, împotriva preşedintelui Traian Băsescu. În linii mari, se susţine că preşedintele, izolat pe scena politică, şi-ar fi pierdut subit discernământul şi că fabulează pe seama adversarilor săi. Este cu atât mai interesant ce se întâmplă cu cei care susţin astăzi aceste acuzaţii, identice în esenţă cu cele rostite mereu la Antena 3, şi care erau gata să jure în vara lui 2012 pe discernămîntul politic, maturitatea şi seriozitatea preşedintelui suspendat.


De exemplu, fostul director SIE, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat la RFI: ”Preşedintele deja trece dincolo de limita exagerării politice şi a discursului politic şi se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune. În cazul în care are documente şi documentele sunt dovezi peremptorii, opozabile în justiţie şi crede că pe seama lor pot fi încălcate articolele legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, atunci s-o facă, dar o face pe riscul domniei sale. Este cetăţean al României şi trebuie să se supună tuturor legilor, aşa cum ne supunem cu toţii”.


A fost mai mult decât un comentariu, a fost pur şi simplu o ameninţare. Dar putem presupune cu uşurinţă că cel care ameninţă nu este fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, nu fostul preşedinte al unui partid care nu a trecut pragul la alegerile europene, ci fostul director SIE. El l-a avertizat pe Traian Băsescu că va fi urmărit în justiţie dacă nu prezintă dovezi certe în susţinerea acuzaţiilor sale.


Este posibil, aşadar, ca serviciile de informaţii să fi intrat puţin în alertă, deoarece nu numai soarta unui candidat se joacă, ci întreaga reţea de ofiţeri acoperiţi infiltraţi în diferite domenii ale vieţii publice şi trimişi cu misiuni în străinătate. Dacă e posibil să pice unul, atunci desigur că sistemul nu mai este perfect etanş şi ar putea apărea oricând şi alte defecţiuni. Severitatea tonului şi asprimea avertismentului formulat de fostul director SIE dezvăluie faptul că preşedintele a atins un subiect foarte sensibil.


Dar şi mai intersant este modul indirect în care MRU pare, dacă nu să confirme afirmaţiile preşedintelui, cel puţin să le admită plauzibilitatea: „nu este ceea ce un şef de stat, care a avut acces la informaţie confidenţială, ar trebui să facă, pentru că în felul acesta se distruge unul din fundamentele, din principiile fundamentale ale raportului dintre diferitele componente ale sistemului naţional de siguranţă şi de apărare şi prima magistratură a ţării. Acest principiu este încrederea“(RFI). Fostul director SIE nu pare a se adresa aici opiniei publice, ci mai curând lui Traian Băsescu personal.


Pe de altă parte, foştii susţinători din presă, (nu toţi dar o bună parte din cei mai eficace) se străduiesc să-l discrediteze complet în aşa chip, încât nimeni să nu mai ia în serios dezvăluirile sale. Este iarăşi spectaculos cum tocmai acea parte a presei care i-a fost mereu favorabilă, tocmai acea presă care i-a construit un portret de politician grav, cu simţul profund al responsabilităţii, nu ezită astăzi să-l prezinte ca pe un om frivol şi iresponsabil. Omul care până mai ieri era privit ca unica speranţă a României democratice, este tratat astăzi ca un declasat. E posibilă oare o transformare atât de radicală ?



Pentru orice observator al vieţii publice româneşti, chiar deprins cu instabilitatea politicii de aici, această labilitate teribilă a opiniilor este ceva nefiresc, care dă de gândit.

Stare de fapt

Dori Lederer

Știți care este toată ironia ?

Că nu mai luptă generații între ele

Ci astăzi luptă țara cu prostia

Și țara i-a dat voie și putere.

Un joc stupid cu schioapă baba-oarba

De-a șmecherul și fraierul etern

Dar lupta poate nu se dă degeaba

Dac-a-nceput să aibă un refren.

Nu vrem decât să se rescrie lista

Eroilor ce-au fost adevărați,

Lăsați pe cei ce vin din Burebista,

Cu restul, sunteți liberi să plecați

Azi luptă țara cu analfabetul

Cu diplomă sau nici măcar atât

Și visul tuturor e Occidentul

Deși-n paragină sunt loturi de pământ.

Și ce să facă Occidentul cu prostia

Când și el are proștii lui de-acasă ?

Această molimă din România

Tot România-i obligată s-o stârpească.

Dar poate vor mai fi pe-acolo urme

De demnitate și martiri dispuși

Ca să redefinească azi în lume

Și demnitatea celor ce sunt duși.

La ușa țării fiii stau sfioși

Fără curajul de-a privi pe geam,

Preferă colți străni și nemiloși

De frica fiarelor de-același neam.

Și totuși, asta este ironia

Că lupta nu e între generații,

Azi luptă ce-a rămas din România

Cu o prostie ce-au sădit-o alții.

Maior: Rusia va avea de pierdut pe termen lung. România va fi afectată economic

SERGIU BIDILA

George Maior

Directorul SRI George Maior apreciază că deși a câștigat teritorial prin recentele acțiuni din Ucraina, Rusia va avea de pierdut pe termen lung, deoarece odată cu achizițiile teritoriale s-a produs și o pierdere a ceea ce se numește „Soft power”.


„Rusia a pierdut, deşi a câştigat teritorial, în câteva zile, prin expansiunea în Crimeea, (…) A pierdut în aceleaşi zile o acumulare de Soft power care ar fi putut să o ajute mult mai pregnant în manifestarea sa în sistemul internaţional. Ceea ce este, cred, grav pentru interesele pe termen mediu şi lung ale Rusiei”, a spus Maior într-un interviu pentru Mediafax.


Directorul SRI estimează că singura soluție pentru Rusia va fi „să dea înapoi”. Aceasta pentru că, a explicat Maior, atunci când pierzi „atât de masiv din legitimitate prin acţiunile tale unilaterale, este foarte greu să-ţi reconstruieşti acea legitimitate fără diplomaţie, fără acumulare din nou de Soft power şi fără a da înapoi în ceea ce priveşte acţiunile unilaterale de tip militar, geopolitic care doresc achiziţionarea de teritorii”.


Potrivit lui Maior, modelul ideal de putere la nivel global va fi întotdeauna o combinaţie între Soft power şi Hard power, el precizând că SUA nu sunt doar o expresie de Soft power, ci şi au la bază o structură de forţă militară şi de informaţii foarte puternică.


„Din păcate, dacă insişti prea mult pe una dintre dimensiuni, de exemplu pe cea «hard», ajungi într-o marginalizare în sistemul de valori internaţional, care se bazează, totuşi, pe drept internaţional, pe nişte principii minimale acceptate de comunitatea internaţională”, a mai spus Maior.


În privința României, acesta a apreciat că țara noastră nu va avea de suferit din punct de vedere teritorial, dar conflictul din regiune o va afecta economic.



„În ceea ce priveşte aceste dezvoltări militare, geopolitice, de instabilitate în zona noastră, bineînţeles că întotdeauna vom fi afectaţi. Nu vom fi, desigur, ameninţaţi din punct de vedere militar, teritorial, dar vom fi afectaţi economic, informaţional, comercial şi, în cele din urmă, geopolitic de un fenomen de instabilitate la graniţe şi trebuie să tratăm foarte serios această chestiune, să fim pregătiţi pentru a înţelege fenomenul şi a-l trata corespunzător”, a declarat George Maior.

Un râu amar

voce:

Iva Zanicchi

traducere şi montaj:

Sandu Alrox