Proletari, fiţi liberali!

Vlad Roman


(Forta Noua – Forta clasei de mijloc)

Întreaga societate politică românească se zbate între o aşa numită stângă care doar promite oricui este interesat să viseze modest şi o aşa numită dreaptă care nu există decât sub formă de virgule şi asteriscuri ale politicii, ambele fiind justificări ale unui stat puternic în intenţie, conservator şi fără viitor.

Ca să putem din nou să zărim vreo cât de mică tresărire a luminiţei de la capătul tunelului trebuie să aflăm ce ne trebuie mai întâi, democraţie socială sau liberalism. Răspunsul este incredibil de simplu în contextul unei ţări cu potenţial industrial, cu o populaţie relativ instruită tehnic şi nu numai şi în mare parte dispusă să muncească pe o piaţă care are o evidentă lipsă de servicii.

Social democraţia costă bani. Protecţia socială costă bani. Aceşti bani trebuie să rezulte din procese economice şi financiare stabile pe termen mediu şi lung pentru a se putea asigura în mod sustenabil resursele necesare. Aceşti bani trebuie să rezulte în urma gestionării economiei de către mediul privat ca apoi surplusul necesar protecţiei sociale să fie încredinţat tot mediului privat pentru asigurarea protecţiei individului şi a protecţiei sociale fără de care o societate nu se poate dezvolta paşnic. Nu avem dilema cu oul sau gaina, ştim ce ne trebuie mai intâi.

Un stat prea puternic, aşa cum este construit statul român actual, este în acest moment atat duşmanul mediului privat (către care nu a ştiut cum să încredinţeze corect responsabilităţi şi resurse) cât mai ales duşmanul protecţiei sociale pe care o utilizează doar ca flamură electorală dar îi asigură resurse la un nivel situat între penibil şi dramatic.

Există suficiente resurse politice şi nepolitice în România care gestionează un viitor al social democraţiei şi al nevoilor sociale. Din păcate le lipsesc resursele financiare reale şi atunci apelează tot la acest stat denaturat, dar în mod evident fără rezultate mulţumitoare.

Avem datoria faţă de noi înşine să readucem valorile liberale şi libertariene pe balanţa politică românească într-un efort susţinut de a cere statului să se retragă din rolul de părinte incapabil pe care şi l-a arogat de prea mult timp şi trebuie să obligăm statul să îşi preia rolul de servitor calificat al fiecăruia dintre noi, astfel încat să ne reluam şi noi la rândul nostru rolurile care ne-au consacrat ca indivizi, specialişti în economie şi în educaţie, în inginerie şi în medicină, în justiţie şi în gestionarea resurselor, în meserii şi în creşterea copiilor, rolurile noastre zilnice de specialişti ai vieţilor noastre.