My name is Ponta. Vi Vi Ponta

Sebastian Duma

Un film cu cel mai prost spion văzut vreodată de publicul din România se derulează chiar acum pe ecranele televizoarelor.
Că Victor Viorel Ponta a fost ofițer acoperit sau descoperit SIE în perioada 1997-2001 este o știre care nu prea mai miră pe nimeni, în contextul scandalurilor din ultima vreme a ofițerilor acoperiți din presă, justiție etc.

Însă ce e grav în toată afacerea asta este faptul că premierul Copiuță se juca de-a spionul în timp ce era magistrat, mai precis procuror. Iar legea interzice expressis verbis acest lucru, calitatea de magistrat fiind incompatibilă cu orice altă calitate sau funcție în statul român, cu excepția celei de cadru didactic în învățământul superior.

Că ginerele lui tata socru și soțul soției sale, Daciana, a încălcat – din nou! – legea, ține de domeniul firescului deja. O face aproape zilnic, e ceva natural pentru cei din specia lui.

Întrebarea este dacă va scăpa nepedepsit și de data asta. Se prea poate. Azi, mâine, poimâine și în zilele care vor urma până la alegeri îl veți vedea pe Ponta la televizor punându-și cenușă în cap și jurându-se că el n-a vrut, dar așa au fost vremurile și că el nu a făcut altceva decât să-și servească țara și poporul. El nu a vrut, dar l-au forțat alții. Nu el, ci alții sunt de vină, eventual Băsescu.

Prea multe sunt, însă, necunoscutele din această poveste cu spioni care nu ne dau pace. Ce făcea „talentatul” domn Ponta ca ofițer acoperit SIE în anii tulburi ai „tranziției” societății românești „de la comunism la capitalism”? Sau în vremea mineriadei din 1999? De care parte a jucat? Doar Rusia a avut dintotdeauna interese mai mult sau mai puțin ascunse în România. De ce a sărit ca ars zilele trecute în apărarea unei companii rusești, Lukoil, acuzată de o evaziune fiscală în valoare de 230 de milioane de euro? A fost doar un simplu agent care a lucrat doar pentru una dintre părți? Care dintre ele? Sau a fost un agent dublu, iar în cazul acesta ne putem aștepta la ce e mai rău?

Oare așa se explică și ascensiunea sa fulminantă în PSD, de-a dreapta mentorului și nașului său de doctorat plagiat în drept, Adrian Năstase? Colaborarea lui a încetat în 2001? A fost „retras” definitiv din serviciul activ sau a luat doar o pauză, urmând să fie reactivat în caz de urgență? Dacă da, care ar fi fost „urgența”? Un conflict tot mai deschis între NATO și Rusia cu privire la viitoarea configurație geopolitică a estului Europei? Subminarea justiției și a luptei anticorupție într-o Românie măcinată de virusul corupției, un flagel care amenință însăși securitatea națională a țării, așa cum s-a putut observa în cazul Ucrainei? În altă ordine de idei, ce jocuri a făcut ofițerul acoperit Victor Viorel Ponta în toți acești ani? Sau, mai bine spus, ale cui jocuri?…

În ultimă instanță, de ce ar fi vrut un procuror mai mult decât mediocru, ca Ponta, să fie și spion? Răspunsul este simplu: din același motiv pentru care a intrat în politică și a vrut să fie și prim-ministru, o dorință avidă și de nestăvilit de a avea putere, cât mai multă putere, și de a se îmbogăți cu orice preț!
Este aceeași dorință care l-a determinat să își părăsească soția însărcinată pentru a se căsători cu fiica unui alt ofițer acoperit al Sistemului, un privilegiat și un profitor al regimurilor politice ante și postdecembriste, Ilie Sârbu pe numele lui.

Este aceeași dorință de putere și înavuțire din cauza căreia minte precum respiră și te privește în față senin, strângându-ți mâna cu un rânjet larg și lingușitor, în timp ce cu cealaltă mână îți înfige în spate pumnalul trădării.

Tocmai asta îl face atât de periculos și tocmai de aceea VV Ponta nu trebuie să ajungă președinte al României. Omul acesta este în stare de orice compromisuri pentru a-și atinge obiectivele. Nu ar pregeta să pună țara pe un curs de coliziune cu aliații noștri militari și ar fi în stare să dinamiteze parteneriatul strategic pe care îl avem cu S.U.A. doar ca să iasă el basma curată. Iar fără o umbrelă militară care să ne protejeze în fața amenințării Rusiei lui Putin, nu mai există nici UE, nici liberă circulație, nici libertate, nici democrație. Am putea fi puși în situația să asistăm, neputincioși și într-un timp foarte scurt, la ucrainizarea României. Ar fi o greșeală fatală a românilor, una care ne-ar arunca afară din clubul occidental mai repede decât am putea să bănuim sau să ne imaginăm vreodată.