Fritz Constantin
Aș broda stele pe cerul sufletului tău,
Ți-aș țese luna în păr cu fir de aur, zău.
Și soarele în piept, ți-aș prinde cu migală,
Să mă adăpostesc, mereu, în tine, iară.
Ți-aș culege din toate câmpurile flori,
Și aș trimite îngeri să ți- le dăruiască.
Să-ți faci cosițe, să mă lași fără fiori,
Să-mi treacă veșnicii să mă dezmeticească,
Dragostea n-am găsit-o, cred că o ai deja,
Dar am încă speranța, am să-ți trimit și ție.
Să n-o gonești, căci sincer, e bună, e și rea,
Dar nu te va lăsa, nici într-o veșnicie.
Iubire, am să-ți dăruiesc doar personal,
N-am încredere în nimeni că nu o va fura.
Și sper că nu îți va părea ceva banal,
Când ai să-mi găsești într-o cutie inima.
Mă tot gândesc, să-ți mai trimit oare ceva,
Cred c-am să vin chiar eu ca să te-întreb.
Nu vreau să pierd vre-un cuvânt din gura ta,
Și apoi să trăiesc viața toată într-un regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu