Trădarea lui Băsescu

Raluca Fehe

Adriana e prietena mea de 14 ani. În ăștia 14 ani a făcut multe. Reclame mai cu seamă, reclame care i-au convins pe români să cumpere apa aia și condimentele ălea, prezervativele cutare și asigurările de viață cutărică. A avut timp să crească doi copii, să țină un bărbat, să scrie o carte, să facă PR unui tânăr cântăreț, să spele șosete și să meargă la baluri de caritate.

Singurul lucru pentru care nu a avut timp Adriana a fost să învețe care e treaba cu politica. Zice că nu înțelege nimic și aruncă apoi un zâmbet larg, de femeie care tocmai și-a văzut testul Papanicolau și s-a liniștit că pasărea e bine sănătoasă.

Asta nu înseamnă că Adriana nu cunoaște politicieni. Vineri, înainte să mă întâlnesc cu ea, a fost la petrecerea de Crăciun a unuia dintre ei. Unul cunoscut. Nu spui nume. Adriana, simțindu-se datoare să facă un pic de conversație, l-a întrebat: Și acum o să-l arestați pe Băsescu? Politicianul a zis că nu și Adriana a fost dezamăgită.


De ce Adriana? De ce crezi că ar trebui arestat Băsescu?

Nu am întrebat-o. 
Dar știu răspunsul: pentru că e corupt, dictator, a distrus țara, a vândut flota, a otrăvit fântânile, a băut șămpăniile, s-a certat cu Macovei, e iubitul nenorocitei-pocnitorii-curvei blonde, fiică-sa are teren obținut ilegal, a lăsat-o pe Maria, s-a luat de jurnaliști. Din cauza lui Băsescu nu ninge, a plouat prea mult anul ăsta, s-au născut mai mulți copii cu sindromul Down, găinile au fătat pui vii, Tăriceanu tot schimbă nevestele, se fură, se bea, se bleastemă, nu se scoală, nu se culcă, nici gura nu-i mai tace, nici iarba nu-i mai place. Cui? Poporului.


Băsescu ar trebui arestat. Nu-l arestează? Ce păcat.

De ce să-l aresteze?

Pentru că e chel și chior. Pentru că e bețiv și nu ne reprezintă țara cum trebuie, are halenă și ne face de rahat când merge să se vadă cu Angela Merkel.


Miruna are două fete mici și o pisică luată de la Adriana. Miruna a votat cu Meleșcanu, de frică să nu iasă Macovei/Iohannis, ăștia care, a auzit ea, l-ar pune prim ministru pe Băsescu. Și atunci chiar ne-am duce dracu de tot. Dracului ne-am duce cu dictatorul ajuns la Guvern.


De ce Miruna?


Nu am întrebat dar știu care e răspunsul: pentru că e corupt, a a distrus țara, a vândut flota, a otrăvit fântânile, a băut șămpăniile, îi stă rău părul și îi fuge ochiul.


După 10 ani, în ciuda a tot și a toate, Antena 3 a învins. A otrăvit, a sfârtecat, a urinat, a împroșcat. Omul Băsescu e o umbră a celui ce a venit la Cotroceni în 2004. Împuținat.

O țară de bețivi care au probleme cu setea conducătorului, un popor de strâmbi care cer să se meargă drept, un neam viclean care îi reproșează șefului șiretenia.

Băsescu este cel mai mare om politic pe care l-a văzut România în ultimii 25 de ani. Când însă ești un popor mic și perfid, incapabil să înțelegi lucruri care depășesc rudimentul succesului tău personal, a fi mare este o trădare. Pentru care trebuie să fii judecat. Și să faci închisoare.

Băsescu poate deveni direct responsabil de alegerea lui Ponta

Andreea Pora

La halul în care arată dreapta, la vărsarea de sânge din ultimul an – cu apogeu în campania electorală -, la atacurile veninoase și iraționale împotriva lui Iohannis, totul cuplat cu re­vărsarea de pomeni, nesimțire, agresivitate și sacii cu milioane de euro azvârliți în joc de PSD, cu greu s-ar fi putut întâmpla altceva. 


Iohannis a făcut ce a putut, a fost, inclusiv el, în cotele de așteptare. Prea multe în plus nici nu poți să-i ceri pentru turul doi. Nu e genul care să poată ieși din propriul tipar.


(…) Dreapta hăcuită de greșelile fatale ale ultimilor doi ani nu putea obține mai mult decât a obținut. Văicărelile sunt inutile și penibile. Ce-i de făcut? Cum poate scoate Iohannis încă 20%? 


Pare imposibil. Calculul aritmetic arată că voturile lui Macovei și Udrea însumează 9,46%, ceea ce l-ar ridica pe Iohannis la 40%. Electoratul de dreapta continuă deci să fie egal cu cel de stânga, ca mai întotdeauna.


(…) Dacă Băsescu nu va ieși să dea un me­saj clar pro-Iohannis – nu mă interesează cum îl va împacheta după seria de rafale de mitralieră cu care a încercat să-l doboare în raidul de susținere a protejatei, doar e specialist în reevaluări -, va fi direct responsabil de alegerea lui Ponta. 



Nimeni și nimic nu-l va mai putea spăla de acuza de blat. Este minimum care se poate face pentru a-i asigura lui Iohannis cele 10 procente care îl despart de Ponta. Cred că electoratul știe și singur ce are de făcut, dar pentru cei care – rezultat al campaniei – au ezitări, este nevoie de mesaje fără echivoc.

Scenariul de coşmar pentru PSD

Sancţionat de liderii europeni pentru suspendarea preşedintelui din 2012, prim-ministrul Victor Ponta nu mai este dispus să intre într-un război politic de o asemenea anvergură. După ce a transmis alegătorilor că l-ar vrea sancţionat din nou pe Traian Băsescu, Ponta a sugerat că va lua o decizie exact pe dos, pentru că altfel PSD şi-ar asuma riscuri pe plan extern.

Social-democraţii nu par deloc foarte hotărâţi în ceea ce priveşte o nouă suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acţiune demarată vinerea trecută de către şeful Senatului şi al PLR, Călin Popescu Tăriceanu, anunţă CURENTUL. Abandonat de PSD, Tăriceanu a anunţat că a strâns semnături pentru cererea de suspendare doar de la colegii din grupul liberal-conservator, recent alcătuit prin unificarea PC cu aleşii formaţiunii înfiinţate de fostul premier liberal, respectiv Partidul Liberal Reformator. Din totalul celor 191 de semnături necesare, Tăriceanu a obţinut astfel doar 51.


Mai mult, afirmă ANTENA3, pentru ca Traian Băsescu să poată fi suspendat de Parlament, e nevoie de 50% plus unu din voturile senatorilor şi deputaţilor. Mai exact 289 de parlamentari trebuie să voteze cererea de suspendare. Singurele partide care au anunţat, oficial, că susţin propunerea sunt PLR şi PC, care au grup parlamentar comun. 


În schimb, declanşarea celei de-a treia suspendări, care depinde de semnăturile parlamentarilor PSD, ar provoca reacţii externe critice, aşa cum, aminteşte ROMÂNIA LIBERĂ, s-a întâmplat în 2012. Victor Ponta vrea să evite izolarea pe plan extern, pericol dovedit de numeroase semnale în acest sens. „Suspendarea preşedintelui presupune nişte implicaţii interne şi internaţionale. Din acest punct de vedere, pot să trec peste ceea ce simt în acest moment“, a spus  Victor Ponta.


Semnalul oficialilor occidentali este clar şi a fost dat de asistentul adjunct al secretarului de Stat al SUA, Hoyt Yee. „Cred că este important ca liderii din România să se concentreze asupra acelor chestiuni care sunt importante pentru oamenii din România. Aceste chestiuni sunt economia, locuri de muncă, securitate, viitorul României”, a declarat Hoyt Yee, întrebat de EVENIMENTUL ZILEI cum comentează intenţia de suspendare a preşedintelui Băsescu.


Şi preşedintele Traian Băsescu împărtăşeşte o opinie similară. „Victor Ponta îşi imaginează ce s-ar întâmpla din cauza unei suspendări doar de dragul unui joc politic. N-ar accepta nicio ţară din Europa sau Statele Unite”, a susţinut Băsescu, arătând că „ar fi extrem de rău pentru România să treacă într-o perioadă de instablitate politică” în situaţia unei suspendări. Argumentul său anti-suspendare a fost legat de punerea în aplicare rapidă a deciziilor luate la Summitul NATO din Ţara Galilor, afirmă GÂNDUL. „Cu cine credeţi că ar putea discuta? Dacă ceva nu le convine, trebuie să sun ori la vicepreşedintele Biden, ori la doamna Merkel, ori la preşedintele Hollande. Asta nu-i joacă”, a ripostat Băsescu.


Însă Traian Băsescu are un plan şi pentru cazul în care PSD va opta până la urmă pentru varianta suspendării, anunţă JURNALUL NAŢIONAL. El a afirmat că dacă va fi suspendat din nou din funcţie va cere prelungirea mandatului, punctând că, atunci când a fost suspendat el nu a luat salariu şi nu i-a mers vechimea. „Dacă mai fac una (n.r. o suspendare), sigur le cer, pentru că eu, când am fost suspendat, nu am primit salariu, deci nu poate să îmi spună nimeni că mi-a curs vechimea. Deci acea lună şi jumătate din 2012 este deja scurtare de mandat. Dacă mai fac una (o suspendare - n.r.), vorba lui Dragnea, o să îmi trimită mărţişoare la Cotroceni', a declarat Traian Băsescu.


Cel mai clar semnal că PSD nu va susţine iniţiativa lui Tăriceanu a venit de la vicepremierul Liviu Dragnea. Acesta, citat de ANTENA3, a declarat că, din punctul său de vedere, Traian Băsescu ar trebui „suspendat mâine“, precizând însă că un demers de suspendare la final de mandat al actualului preşedinte nu ar avea rost. Dragnea a spus că un astfel de demers l-ar transforma pe Băsescu în actor politic de prim-plan în campanie. 


Mai mult, afirmă NAŢIONAL, vicepremierul a atras atenţia că Traian Băsescu ar putea cere Curţii Constituţionale prelungirea mandatului de preşedinte, din cauza lunilor în care nu şi-a putut exercita prerogativele în urma procedurilor de suspendare din 2007 şi 2012. El a afirmat că este posibil ca social-democraţii să se trezească “împărţind mărţişoare”, în timp ce Băsescu ar fi încă preşedinte, iar Victor Ponta - ales între timp şef al statului - ar sta pe tuşă.


Traian Băsescu a mai făcut obiectul a două tentative de demitere din funcţie, aminteşte ROMÂNIA LIBERĂ. În cazul primei suspendări, cea din 2007, referendumul de demitere a căzut la vot, după ce aproape 75% dintre cei prezenţi la urne s-au exprimat contra iniţiativei Parlamentului. Cea de a doua suspendare s-a produs în 2012, în urma unui „blitzkrieg” ce a inclus înlocuirea celor doi şefi ai camerelor Parlamentului, Vasile Blaga şi Roberta Anastase (ambii PDL) cu Crin Antonescu (PNL - USL) şi Valeriu Zgonea (PSD - USL).



Alte măsuri luate atunci: schimbarea Avocatului Poporului, limitarea atribuţiilor Curţii Constituţionale prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului (condus de Victor Ponta), trecerea Monitorului Oficial în subordinea Executivului şi alte astfel de măsuri, criticate dur de comunitatea internaţională. Prezenţa la referendum a fost de doar 46,2%, ceea ce a dus la decizia Curţii Constituţionale de invalidare a referendumului.

Bătălia iluziilor

Andrei Cornea

Ponta va fi președinte pe cinci ani – un om care a dovedit deja iresponsabilitate va conduce statul într-o perioadă de tensiuni internaționale și de reformatare a structurilor europene și euroatlantice. Fără a o fi dorit, asta vor fi realizat prin vrajba, resentimentele și mai ales prin iluziile lor Băsescu, Udrea, Iohannis, Antonescu, Macovei, Diaconescu.


Un fel de bătălie a tuturor contra tuturor. Devorare reciprocă. Autoiluzionare. Delir mitologic. Suspiciuni permanente că celălalt trădează și face blat cu Marele adversar – Ponta. Pe scurt, în zilele acestea opoziția scrie rețeta sigură nu numai pentru o înfrângere, dar pentru una penibilă, rușinoasă. Toți candidații contribuie – Iohannis, Udrea, Macovei, Diaconescu. Dar și cei care candidează, fără să candideze: Băsescu și Antonescu. Ce face Tăriceanu – acest pontif al liberalismului care oficiază de mulți ani liturghia pesedistă – nici nu mai contează.


Băsescu și Antonescu au ceva comun: incapacitatea de a accepta că trebuie să iasă din joc – Băsescu definitiv, Antonescu, pentru o perioadă. În niciun caz, că nu mai pot conduce ei țări și partide. Iată ceea ce nu le intră în cap. Băsescu o promovează pe Elena Udrea, iluzionându-se că astfel, cu ea la conducerea unui partid devenit tot mai insignifiant, își va perpetua existența politică. Nu-și dă seama că și-a înstrăinat aliații și mulți dintre susținători, că își pune în pericol adevărata moștenire politică – a lucrurilor importante făcute în timpul mandatelor sale. Cazul său devine încet-încet aproape tragic. Cât despre Antonescu, acesta a găsit cu cale să-și arate neîncrederea tocmai în cel pe care l-a promovat în fruntea PNL și apoi l-a ajutat să devină candidatul unic al ACL – Klaus Iohannis. Frustrarea tragicomică a bietului om, dintr-o dată aruncat la marginea politicii, precum un balot desprins dintr-un camion care ia în viteză o curbă prea strânsă, ar fi înduioșătoare, dacă ni s-ar șterge din memorie imaginea imensei lui aroganțe din 2012, din momentul interimatului prezidențial.


Și acum ceva despre cei trei „băsiști“: unul „oficial“, Elena Udrea, din partea PMP, ceilalți doi – Monica Macovei și Cristian Diaconescu – independenți (cea dintâi rămasă – nu se știe exact de ce – membră PDL, cel de-al doilea rămas, nu se știe de ce, președinte al Fundației Mișcarea Populară). Defectul lor esențial este că sunt trei, atunci când, în situația de față, chiar și unul era un exces, divizând în felul acesta voturile. Al doilea defect, fără supărare, e că tustrei sunt, cumva, „neterminați“; altfel spus, fiecare a luat câte ceva din așa-zisul „bă­sism“, fără însă să ia restul: Macovei a luat principiile justițiare fără carisma populistă a președintelui, Udrea a luat populismul fără principii, în vreme ce Diaconescu, lipsit de orice carismă, pierzând pe drum și ceva din principii, s-a mulțumit cu felii din politica externă. Ceea ce spun poate că arată a caricatură, dar nu-i o caricatură împotriva naturii. În fine, ajungem la Iohannis, candidatul marii speranțe de unificare a dreptei sub sigla liberală. Defectele lui – unele remediabile, altele nu – sunt vizibile și dintre ele cel mai evident este că nu a depășit mental stadiul de primar de oraș de provincie. Un altul este că a adoptat stupida tactică liberalo-pedelistă de a se lepăda de „Satana-Băsescu“ – ceea ce, în turul al doilea, îl va împiedica să adune voturile „băsiste“. Oricum ar fi, faptul că nici măcar propria formațiune – PNL-PDL – nu-l susține complet și cu tot angajamentul îi profețește eșecul. E nedrept pentru Iohannis și este o dizgrație pentru așa-numiții politicieni de dreapta, din oricare partid sau frântură de partid ar proveni, să găsească pretexte pentru a nu-l susține pe Iohannis.



Pe scurt, partida e aproape jucată și pierdută. Ponta va fi președinte pe cinci ani – un om care a dovedit deja iresponsabilitate va conduce statul într-o perioadă de tensiuni internaționale și de reformatare a structurilor europene și euroatlantice. Un incapabil, un mitoman, un plagiator – cinci ani la Cotroceni! Fără a o fi dorit, asta vor fi realizat prin vrajba, resentimentele și mai ales prin iluziile lor Băsescu, Udrea, Iohannis, Antonescu, Macovei, Diaconescu, plus prețioșii și inteligenții lor consilieri, analiști și alte feluri de comilitoni, cu sau fără de partid! 

Jurnaliști, lăsați-l pe Felix să se odihnească la răcoare!

Brindusa Armanca 

Pentru telespectatorii Antenelor intrați în sevraj evidențele nu sunt convingătoare. Că nimeni nu le-a luat drogul, că libertatea presei nu e amenințată, că inestimabila Antena 3 emite, asta nu crede niciunul dintre cei care s-au pus pe drumuri duminică după-amiaza să strige împotriva justiției, în beneficiul infractorului Voiculescu. Nici Google Maps nu ne poate scoate din ceața în care ne-au băgat Gâdea și bocitoarele în 8 august, ziua trecerii lui cool-mogul la răcoare. Sloganul ”Antena 3 e aici!”, purtat roată în jurul Cotroceniului, scandat printre sughițuri de la Teatrul Excelsior sau din platoul casei trustului Intact, a reușit să producă atâta confuzie încât nici cercetașii cu busola în mână n-ar ști să se orienteze. Eticheta ”post confiscat” de pe ecran adaugă măcar o explicație logică: nu-i de găsit fiindcă l-a luat cineva. Și ce dacă imobilul se confiscă? Antenele vor emite mai libere ca oricând de acasă de la Draga Olteanu Matei, de la Vatican, din apartamentul lui Ghișe, de la OTV (str.Preciziei!), din locuința șmenuită pe bani publici a senatoarei greviste, sau chiar din studioul TVR din str. Molière, unde își face veacul Lucia Hossu Longin, altă admiratoare a performațelor jurnalistice anteniste, premiate în recidivă de APTR. Poate pune de-un nou episod al Memorialului cu ”deținutul politic Dan Voiculescu”, următorul după Năstase. Va arăta frumos lângă Maniu, Coposu, Brătieni, Elisabeta Rizea sau Toma Arnăuțoiu. Așa se rescrie istoria.

Prohodul pe multe voci, dirijat în cel mai patetic acord de Gâdea, a fost punctat cu discursuri memorabile. Badea l-a evocat pe turnătorul Voiculescu ca pe un ”camarad de război” ce trebuie recuperat, Cristina Țopescu-PSD a interpretat aria nobilei fidelități a jurnalistului de trust versus servilismul celor de la Realitatea TV, Ghișe a lăudat eroismul (s-o fi ales cu niște semnături pentru candidatura la  prezidențiale din ”plimbarea” în jurul Cotroceniului?), Catrinel Dumitrescu, actriță, a recunoscut că simte o ură sănătoasă de când este o fidelă a Antenei 3. Asta explică de ce au sărit susținători fanatici ai postului să le agreseze pe  reportera Mădălina Dicu de la B1TV, apărată de Cristi Dorombach, pe Ioana Moldoveanu de la revista VICE ș.a. În numele libertății de exprimare tricolorul a devenit măciucă, cum bine zice Florin Negruțiu de la Adevărul. Cea mai mare tristețe a provocat-o însă absența politicienilor din platou, deși premierul Ponta s-a exprimat ca un adevărat avocat de partea lor. După ce trei parlamentari au părăsit subit Partidul Conservator, nici alți membri n-au prea venit să-i aprindă o lumânare fondatorului. Pentru că s-au prezentat puțini la priveghi, Răzvan Dumitrescu s-a bosumflat jurând că nu mai invită politicieni în emisiunea sa. În rest, lacrimi, lacrimi, lacrimi! Despletitele Oana Stancu, Dana Grecu, Firea, Stoiceasca și Țopeasca își merită banii, coliva a fost delicioasă. Un semnal cu arătătorul ridicat a fost transmis spre plătitorii de publicitate: ”Suntem la fel de puternici!”, a repetat Gâdea, cu amenințarea șantajului în glas. Refrenul serii, lăsat cu limbă de pușcărie de Varan, a fost ”onoare, cinste, curaj”. Camelia, fiică, a întărit via Mediafax mesajul, năucitor dacă-l punem lângă sentința de turnător (nume de cod Felix) a lui Dan Voiculescu: ”el a luptat, cu demnitate, curaj şi onoare împotriva unui regim care aminteşte de vremuri considerate trecute”. Să leșini! Deși înfierarea judecătorilor care i-au dat 10 ani închisoare, a procurorului-șef  DNA, a Justiției și a inamicului politic nr.1 a fost o reușită fiindcă s-a bazat pe ură genuină, o undă de neputință s-a putut distinge totuși. Pe rețelele de socializare un mucalit îl căinează pe avocatul Mateuț, poreclit ”Rateuț”, că a contestat prima sentință și uite ce-a pățit: în loc de 5 ani, 10! Mai bine tăcea.

Destinul are semnele lui astrale: resuscitat în nocturnă de România TV, Dan Diaconescu arată că, privit din elicopter, sediul trustului Intact supus confiscării conturează numărul 10. QED! Poporul și presa spun că inculpatul ar fi avut nici mai mult nici mai puțin de 10 avocați. Cifră fatidică! Și, încă un semn divin: Voiculescu, alias motanul Felix, a fost condamnat tocmai de Ziua internațională a pisicii! Și să fi vrut Băsescu, Ponta, Ciuvică, Badea, Androneasca, Gâdea, Mateuț și toată audiența în delir să-l scape de pușcărie, n-ar fi putut. Cu astrele nu te pui! Dar, fiindcă marii oameni lasă mereu o dâră și marchează locul, prietenii de pe FB propun ca dușurile comune de la Rahova să se cheme de acum înainte ”băile Felix”.

Ce se întâmplă zilele acestea pe Antene depășește în mistificare, prosteală, cinism și manipulare tot ce vreodată mass-media a făptuit. Organizațiile de media, cu excepția Asociației Ziariștilor Independenți-AZIR, au amuțit. Într-un târziu, ActiveWatch a glăsuit sibilinic împotriva violenței pe stradă, cu grijă, să nu jignească Antenele spunându-le pe nume. A recționat și Freedom House. Un membru CNA a propus o sancțiune pentru instigare. Nu va trece de Laura Georgescu, președinta CNA și protectoarea Antenelor.


Ce ne rămâne de făcut? Să ne decidem singuri, rațional, agenda profesională sub îndemnul ”Jurnaliști, lăsați-l pe Felix să se odihnească !”. Nu-l mai urmăriți pas cu pas, nu publicați zilnic meniul, scutiți publicul de colicii sau de aroganțele mogulului. Retrageți camerele de luat vederi din poarta pușcăriilor, nu-i preluați panseurile de pe blog, nu-i citați pe servanții lui anteniști care îl vor invoca cu frisonul dat de miile de Euro pe care i le datorează (vreo 700.000 Euro numai Gâdea), sau pe care încă le primesc ca salariu. Greșeala asta s-a făcut cu Năstase, Becali, lotul fotbaliștilor etc. N-o mai repetați! Lăsați-i, pe canicula asta, să zacă la răcoare! În schimb, urmăriți cu obstinație și rigoare cum face ANAF recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de Euro pe care securistul Voiculescu și complicii le-au luat din buzunarul României. Iar propagandiștilor din Antene care se dau jurnaliști, spuneți-le ”hai, plimbarea de aici!”. Din breaslă, adică.

România şi Europa în maşina timpului

Petre M. Iancu

Cât de norocoasă a fost România să aibă la timonă în ultimul deceniu un preşedinte competent! Date fiind provocările actuale, ce par a irumpe dintr-un trecut barbar, e clar că următorul scrutin prezidenţial va fi vital.

Preşedintele României, Traian Băsescu

Dincolo de cvasipermanenta hlizeală derizorie a unui Victor Ponta, sau de scăpările necontrolate ale aliatului său, varanul, care nutreşte himera că ar putea intimida ziarişti independenţi ameninţându-i cu justiţia, există şi lucruri serioase care se cer abordate coerent în politica românească.

Ele ţin de primejdiile majore care planează în prezent asupra României şi amintesc de presimţirile cele mai întunecate din anii 30 ai veacului trecut. Ele ameninţă dinspre Rusia neoimperială şi terorismul interpuşilor ei, trimişi să destabilizeze şi să terorizeze estul Ucrainei. Deloc neglijabil este şi tot mai agresivul militantism islamist, cu tot cu exploziile de antisemitism primitiv generate, mai nou, de acest tip de fanatism religios în Europa.

Din păcate, prea puţini politicieni români au luat, din timp, poziţie faţă de aceste riscuri ieşite din comun. Sau măcar faţă de o parte dintre ele. Incompetenţa şi inadecvarea par să se fi lipit definitiv, ca marca de scrisoare, de toate guvernările conduse de Victor Ponta. Un ministru al apărării, ca Mircea Duşa, avansa recent afirmaţii din care, vai, reieşea, că doborârea avionului de pasageri malaezian nu-l privea nici cât negru sub unghie.

Ce ministru fabulos! I-a spălat ruşinea, zilele trecute, Traian Băsescu. Preşedintele a luat poziţie cerând Europei să-şi reamintească de valori şi de necesitatea întăririi flancului estic al NATO în reacţie „războiul hibrid” din estul Ucrainei, la terorismul manifestat în atacul soldat cu uciderea a sute de oameni nevinovaţi asupra aparatului de zbor malaezian.

Declaraţiile preşedintelui s-au dovedit ferme şi dure, dar potrivite, din unghiul intereselor româneşti, ca şi din perspectiva intereselor altor state din regiune. Ţări, al căror acces la democraţie şi la umbrela NATO, ca şi la statutul de membre ale Uniunii Europene s-a produs anevoios, după o îndelungată captivitate şi dezvoltare întârziată, la care fuseseră condamnate de comunism şi postcomunism.

Acest blestem istoric nu e încă, aşa cum le-a plăcut multora să se autoiluzioneze, de domeniul trecutului. Şi nu doar pentru că independenţa justiţiei româneşti e departe de a fi fost asigurată pe vecie. Întrucât Rusia lui Putin încearcă să reconstituie cu toate mijloacele posibile demolatul spaţiu sovietic, din care face parte şi Republica Moldova, Europa a revenit nu doar la războiul rece. A revenit la încleştarea democraţiilor cu urgia antiliberalismului virulent.

Nu întâmplător, metodele, pseudoargumentele şi instrumentele contondente ale regimului Putin au alarmat o lume întreagă. La anexarea Crimeii şi investirea masivă în operaţiuni interne şi internaţionale de sinistră intoxicare propagandistică a opiniei publice s-au adăugat, rând pe rând, alte nenorociri. Destabilizarea militară Ucrainei a fost urmată, ce trist apogeu, de monstruoasa crimă a doborârii avionului de pasageri, probabil de către secesionişti pro-ruşi înarmaţi de Kremlin cu arsenale sofisticate şi conduşi, tot de Kremlin, prin intermediul serviciilor secrete ruse.

Că Rusia are, neîndoielnic, o responsabilitate directă pentru curmarea de vieţi europene e tot atât de clar ca faptul că această răspundere implică şi reclamă o reacţie fermă din partea Occidentului. E salutar că Traian Băsescu a cerut-o fără echivoc. Ea e stringentă, dacă vestul vrea să-şi păstreze credibilitatea, dacă mai respectă valorile europene, valorile democraţiei liberale şi ale statului de drept.

Faptele Rusiei le-au amintit celor pe care, pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic, nu i-a părăsit încă memoria, de metodele, diversiunile şi armele aruncate în luptă de Hitler. Führerul a profitat la vremea sa de pacifismul, laşitatea, comoditatea şi împăciuitorismul democraţiilor spre a–şi construi în deplină imunitate o infernală maşinărie de război, pretextând, după fiecare încălcare a tratatelor internaţionale, că obrăznicia tocmai comisă ar fi fost, chipurile, ultima. Că el, unul, pasămite doar "pace" ar dori. Urmarea se cunoaşte. Preţul opririi acestui tiran a însumat multe zeci de milioane de victime.

Or, Hitler ar fi putut fi oprit cu un cost minimal în vieţi omeneşti încă de la începutul anilor 30, dacă Franţa şi Anglia nu s-ar fi complăcut, ani la rând, în împăciuitorism laş. Dacă tot ne regăsim sechestraţi într-o maşină a timpului, să nu uităm de această lecţie esenţială.

Ar fi naiv să se creadă că Putin, un lider care, ca mai toţi tiranii, una zice alta face, n-ar fi şi el, ca alţi dictatori sau şefi totalitari, în război cu democraţia. Că Putin a luat-o de mult pe drumul fascismului demonstra recent, convingător, filosoful francez Bernard Henry Levy.

Prin urmare, România şi statele ameninţate acut nu doar de terorism islamist ci şi de Rusia nu au decât o singură opţiune spre a obţine o brumă de linişte şi siguranţă. Vor trebui să ceară cât mai răspicat şi insistent ajutorul concret al NATO şi al SUA şi să-şi întărească simultan şi propria apărare şi democraţia, cea prea uşor de subminat de reţelele securisto-oligarhice şi de alergia lor la justiţie independentă şi presă liberă. Foarte recomandabile ar fi întărirea flancului estic al alianţei defensive occidentale, ajutorarea militară a Ucrainei şi a celorlalte republici situate, ca Moldova, în zona tampon, dintre UE şi Rusia şi grabnica lor integrare în structurile euro-atlantice.


Pentru a se schiţa această concluzie în materie de politică şi de securitate dezirabilă nu era nevoie de raţionamente foarte complexe, ci doar de oarece bun simţ. Ar fi trebuit să le poată face şi Victor Ponta. Băsescu l-a surclasat şi în această instanţă. Reiese, odată în plus, cât de norocoasă a fost România să-l aibă la timonă în ultimul deceniu pe Băsescu. Reiese cât de important, ba vital va fi următorul scrutin prezidenţial şi ce dezastru incomensurabil s-ar putea produce şi pe plan extern, nu doar în justiţie, dacă inabilul premier şi-ar face incursiunea la palatul Cotroceni.