POPAS
Elena
Neicu
O
zi prea lungă sufletului meu,
De-aripa
nopţii-atinsă se destramă
Şi
apăsată de tăceri, păşeşte greu
Ştiind
că nimeni, înapoi, n-o cheamă.
Lăsându-mă
să tot întreb un ceas
De-i
prea târziu, sau poate prea devreme,
În
mine, să fac iar un lung popas
Şi
sufletul să mi-l întreb, de ce se teme.
Privind
în ochii lui acum,
Văd
ochii trişti, ai unui călător
Ce
deodată, s-a oprit din drum
Prea
ostenit, de lacrimi şi de dor.
Şi
ghemuit, stă într-un colţ ascuns
Necutezand
să ceară şi să cheme
Simţind
că nu mai are timp de-ajuns,
Că-i
biruit de viaţă şi de vreme.
Doar
zâmbetul, acelaşi, neschimbat,
Ce-n
drumul său, mereu l-a însoţit,
Mai
spune cât de mult are de dat
Că
n-a-ncetat nicicând... să fi iubit...
Pasii
tai
Ștefania
Rotariu
Inca
se-aud scrasnind,
Pe
podeaua usor lustruita,
Pasii
tai mergand,
Intr-o
directie necunoscuta.
Inca
strabate in minte,
Ritmul
pasilor grabiti,
Si
stau atenta si cuminte,
Astept
s-apari, sa nu ma uiti.
Si
ecoul se pierde departe,
Iar
pasii dispar, nu se-aud,
Se
lasa doar linistea-n noapte,
In
urma pasilor ce s-au pierdut.
Taina
fericirii
Bilea
Diana Dobrita
Inima
mea izvorăște din tine
Curge
înlăuntrul lucrurilor, al întâmplărilor fiecărei zile, al
pământului,
Înlăuntrul
lui Dumnezeu apoi se varsă în mine
Sărut
până-n plăsele cărămizile cu care ridici zâmbetul meu
Ca
să cadă pe stele
Astfel,
surâsul acesta umple lumina de sub genunchii îngerilor
Până
la tine
Ochiul
meu se țese cu sprânceana ta
Gura
mea cu buzele tale
Cerul
ne e fericire
Peste
roua pașilor
Spre
adâncul nemărginirii iubirii
Să-mi
furi sărutul
Georgeta
Resteman
Să-mi
furi sărutul prefirat în doruri
În
noaptea rece-n care stai de veghe
Cu
gândul tras printr-un inel de zeghe
Încarcerat
în tristele decoruri -
Bolnavele
parfume din priveghe.
Eu
n-am să vin să îţi aduc onoruri
Când
vise risipeşti printre amoruri
Şi
hoinăreşti la mii şi mii de leghe.
Să-mi
furi sărutul strecurat prin tihnă
De
ştii să lupţi, îl vei avea odat’.
Îmbălsămând
trudita-ţi neodihnă,
Sărutul
meu e binecuvântat -
Iubirea-i
flutur, bobul de odihnă
Din
albul pur de crini, neîntinat.
Pot
să fiu perfectă
Constanta
Popescu
Perfectă,
nu pot să fiu,
poate
carte deschisă la o litereă
mărginită
într-o zi tristă.
Nu
pot să fiu dorința rostită
acoperită
cu așteptare tainică,
nu
pot să fiu tandrețea lipsă
din
nopțile de vară, neconsumate dorințe.
Nu
pot să fiu ce nu vrei tu să fiu.
Perfectă,
de-mi ceri,
pot
să fiu dimineața clară,
după
noaptea tenebrelor,
îmbrățișare
suavă și caldă
la
capăt de drum,
început
și sfârșit de gând
rostit
în gând,
pătimașă
dorință nerecunoascută
a
începutului.
Pot
să fiu ce îmi este teamă
că
pot
perfectă.
Flori
de liliac ...
Gabriela
Mimi Boroianu
As
vrea sa ma presar in flori de liliac
Sa
ma-ntalnesti la orice pas in calea ta ,
Sa
intelegi si tu cat eu te plac ,
Si
cat as vrea sa fii dragostea mea ..
As
vrea sa stii ca dimineata-n zori ,
Doar
pentru tine soarele rasare ,
Ca-n
florile de liliac m-as scutura ,
Sa-ti
daruiesc dragostea mea cea mare .
Ti-as
inflori in flori de liliac ,
Sa
intelegi ca nu-i nimic pe lume ,
Pe
care eu sa nu pot sa il fac ,
Din
dragostea ce-o am in suflet pentru tine !
In
flori de liliac vreau sa-nfloresc ,
Sa
te iubesc cu fiecare floare ,
Si
cu mirosul meu sa te-ametesc ,
De
dragostea ce-ti port sa n-ai scapare.
Sa
nu poti sa ma uiti oricat tu ti-ai dorii ,
Ori
de cate ori, un fir de liliac ti-apare-n cale,
Sa
intelegi ca fara mine ai murii
Fara
sa simti a dragostei savoare !
Sa
simti ca fara mine tu nu mai poti trai,
Ca
vrei din viata ta parte sa fac,
Ca
ma iubesti si ca tu ma vei inflori,
In
fiecare zi din viata ta, in flori de liliac !
E-ATÎTA
ZGOMOT
Delia
Stăniloiu
E-atâta
zgomot în tăcerea asta
Ce-mi
claustrează orişice avînt
Nu-mi
mai găsesc alinul în cuvânt
Şi
simt deja că m-a lovit năpasta.
E-atîta
zgomot sau, e doar tăcere?
Ce
îmi închide orişicare drum
Privesc
cum toate se prefac în fum
Şi
parcă, nu mai simt nici o durere.
De
e tăcere apoi, aşa să fie!
Nu
mă frămînt, şi nu mai vreau să sper
Şi
chiar de pleacă dorul în eter,
Voi
face din durere, bucurie.
