Nu pot să număr

Gabriela Mimi Boroianu

Nu pot să număr clipele cu șoapte

Nu mi-ar ajunge doar un infinit

Nici ploaia ce la geam mărunt îmi bate

Cu stropii-lacrimi plânşi că n-am venit.

Nu pot să număr vise ce mi-ai dat

Căci încuiate-s în suflet pe veci

În versuri ce-n iubire s-au pictat

În toamnele ce strigă-n vânturi reci.

Nu pot să număr însăși nemurirea

Bătută în secundele ce dor

Plângând rănite sângerând iubirea

Din depărtări ce în uitare mor.

Dar pot să număr câte primăveri

Se nasc în ochii care mă privesc

Doar ca să-mi ușureze din poveri

De-atâta dor ce pe suflet îmi cresc!