Ciuleandra

Romita Malina Constantin

În Bărăgan fete Morgane

Colindă spicele de grâu

Cu roșii, de maci, sarafane

Și Dunăre în loc de brâu

În plete negre poartă marea

Cu scoici albastre colier

Iar pașii lor mai știu cărarea

Celui dintâi Corăbier.

La albe flori de colț pe stâncă

Din fluier și din nai doinesc

Pe tălpi le stau Carpații încă

Și-n brațe cerul unduiesc.

De-a dreapta și de-a stânga pace

Apoi iubire împrejur

În sus și-n jos o limbă dulce

Îmbracă crucea în azur.

În Bărăgan fecioare joacă

De-a pururi jocul strămoșesc

Purtând cosițe dintr-o apă

Cu veșnic nume românesc

din zid, izvoare...

Romita Malina Constantin

dacă te-ai trezit cu o patimă nebună

cu o iubire ce îți smulge coastele risipindu-le în patru zări,

dacă mai știi cum înflorește un petic de nor

și se apropie paradoxal chiar către soare,

dacă mai există loc în tine pentru încă un Romeo și încă o dulce Julietă

atât cât spovedania apelor să curgă într un firicel de lumină,

dacă îngerii vin și pleacă chiar din colivia ta înainte să spui ,,amin'',

dacă mirosul de codru verde crește pe nesimțite sigilând ceara din inima ta

în timp ce atâtea cuvinte se transformă în păsări migratoare

și își fac cuib doar vremelnic în poală,

dacă poți striga la întrecere cu ecoul ,,șunț tânăr, Doamnă''

iar viața te pune la zid cu priviri de-o șchioapă

de parcă nu știe că în tine își face vremea Dumnezeu...

privește cerul

Ninsoarea rădăcinilor

Romita Malina Constantin

ai putea crede că mă tratez tunzând lăstarii crescuți haotic

încât nu mai e nici un loc gol în mine

ai putea ghici că rădăcinile inimii mele

se infing în reverul tău

cu o altă ofertă la fel de fragilă

ca fătul în pântecul mamei

ieri mă întrebam ce ochi ne învață toate straturile

care mână ne arată cum e să vină frigul

arătându-ne cum să ne coacem în jumătăți perfect egale

cum să purtăm înlăuntru toate primăverile

într-o cursă atât de lungă încât

dragostea să ne muște cu disperare

până la ultimul pervaz

acolo unde cerul ni se va arăta ca un inel

prin care se prelige o infinită ninsoare

mirositoare de măr...

ceva s-a întâmplat de suntem împreună

degeaba mă întreb unde sunt arhitecții cerului

suntem făcuți din consum excesiv de iubire

așadar viața este o bilă de ping pong

pe care o aruncă Dumnezeu și noi o alergăm

lăsând pete pe oasele celor din jur

de parcă fiecare atingerea a noastră

e un sărut delicat impregnat în curcubeu...

Grupaj de poezii (33)

O mie de feţe

Sandu Alrox

De data aceasta vreau mângâierea ta

sufletul ispitită-mi este

a face cursa fără de sfârșit

ceea ce este perioada de timp, sau viaţa însăsi.

De data aceasta lacrima se frânge

împreună cu o mie de gânduri

confuze sau clare,

în funcție de lăcrimare sau mai puțin de suflet.

Acel suflet, ce toţi l-au privit

și totuși ea are mult prea multe fețe

ne-știute, ne-definite...

Mii de feţe precum gândurile inimii și a minții.

Mii de feţe precum gândurile oamenilor.

O mie de fețe cum ar fi cele de stele:

pe gustul tău,

în linie doar pentru a auzi.

Și totuși, nu toată lumea aude vocea inimii.

Nu toate. Vocea poate fi a lunii

care se unește cu cea a soarelui

un echilibru nemuritor între rațiune și instinct.

Poate. Dar este sigur că aceste mii de fețe

în grabă, fug înainte, fără a fi în măsură să prindă

vechi fotografii îngălbenite

amintindu-și fiecare pas greșit.

Un alfabet al frunzelor

Shanti Nilaya

În seara asta nu știu carte

Mă uit la foaie, parcă nu-s

Și gând cu tine-n altă parte

Peste-amintiri se lasă dus

Iar tu, te lași apropiată

de luna florilor. Ce faci?

Ce stele scrii, pe care hartă

Și care rochie o-mbraci?

De răsuflarea ta, simt bine

Mă leagă toate câte ai-

cu ce parfum din altă lume

pe brațul tău subțire dai

și cu ce limpede de ploaie

îți speli obrazul? mă mai vrei?

În seara asta văd pe foaie

Doar litere... din ghiocei;

Să merg acum printre istorii

De care încă nu s-au scris

Simțirea ta apropiată

mă face...Trenuri trec prin vis,

și mi te-aduc...Iluzii zboară

prin rânduri, rânduri.Îmi zâmbești?

Ce cântec cânți, pe ce vioară,

Cu ce surâs copilărești?

...În seara asta nu știu carte,

Știu doar ce rochie îmbraci

De-atâta Dragoste plâng stele

Cu flori micuțe pe copaci

Și strig cu vinuri roz pe buze,

Iar tu-mi șoptești, mă-nveți ușor,

Din raza lunii, Primăvară,

Un alfabet...al frunzelor...

CLIPA UITĂRII

TEODORA POPESCU

Am nevoie

de un moment

fără să te părăsesc

am nevoie de...

doar o secundă

să te iubesc

de o singură respiraţie

să pot înăbuşi ura

şi de o clipă să uit

cicatrici şi durere.

Da-mi cuvintele,

balsam pentru a repara

acest vis spulberat.

Am nevoie

de o eternitate

să mă pot restabili.

Mă dor amintirile

din clipele iubirii...

în vibraţiile fericirii.

Am să comand lacrimilor

să se retragă

şi cuvintele nerostite

ce ar putea perfora

sufletul meu

îmi voi urma destinul

fără lacrimi

de toamnă şi vise.

Între noi, peretele

pe care ne-am sprijinit

s-a şters încetul cu încetul

nu mai putem vorbi

doar o umbră rece

se joacă

cu gândurile noastre

în lupta viselor zdrobite

pentru că am vrut să ...

ceea ce ... nu se poate!

Atâta primăvară într-o floare...

Bunget Marin

Inchide ochii pe floarea de cais

Și crângu'-ntreg zâmbește-a frumusețe,

Vezi fluturi... ocolind-o cu blândețe,

Prin cânt de păsări care-și dau binețe

Parfumu-i plin de soare și noblețe

Se cuibărește-n minte-ți ca un vis.

Prin ochiu'-nchis se zbuciumă culoare,

Ca-ntr-un miracol câmpu-i plin de flori

Și mii de stele –n sute de culori,

Precum prin rouă, razele din zori

Aruncă peste suflet... cu fiori.

E-atâta primăvară... într-o floare !

Cu sufletul la gură

Dorina Neculce

în fiecare dimineaţă

încercăm să ne regăsim

în cuvinte

ne retragem cu

mişcări de felină

păşim nesimţitori

peste covoarele tocite şi

pătrundem adânc

printre goluri

tasăm în noi

stările de bine.

,,ce scrii acolo tania_,,

tresar

ascund chibriturile

arunc mâinile păpuşii diana

ochi arzători scapătă

picuri în pulberea apoasă

se umplu sufletele noastre

poate

încă

nuepreatârziu

nuetârziuîmizicdescheindu-misufletul la gură

simt trupul de gumă

cum se înalţă

ca o spirală

-arzând-

nopți de primăvară (sau cum am început să trăiesc poezie)

Romita Malina Constantin

în tinerețe balansam hore de stele pe umeri

ținând morțiș să fiu părtașă la orice limbă care se naște

de parcă năvălirea universului își găsea loc de sărbătoare

tocmai la masa mea

niciodată cupa trupului nu suspina

iar inima mea stătea picior peste picior

în propria noapte de primăvară

îl iubeam pe ilustrul necunoscut

(obicei care mi se trage de atunci)

neștiind că un rege rămâne gol de straie în iatac

și nu o dată mi-am spus că tatăl meu

e născut din spintecare

iar mama suferă de insomnie chiar de la facere

încăpățânata din mine

tot uda sâmburi

și visa lungi nunți între păsări și târâtoare

apoi (de parcă asta nu ar fi fost destul) îmi adaptam mersul prin drojdia zăpezilor

sau mărșăluiam falnic cu pretenții de purtătoare a galaxiilor

neștiind că încolonarea te asfixiază încet

în câteva mugete asfințite

...cândva sărutam vârfuri de iederă

vizitându-l pe Dumnezeu în celulă

apoi a început să miroasă a must

și să mă doară măduva nisipului

El era Înalt iar eu încă leoaică tânără

venise vremea să pictez icoana Duminicii

așa că l-am luat cu mine

și-am început să trăiesc poezie

Grupaj de poezii (31)

Scriu

Sandu Alrox

Eu scriu ...

scriu pentru că te visez

scriu pentru că te vreau

scriu pentru că sper

scriu pentru că mă gândesc la tine

scriu în imensitate

scriu pe cer al tău nume

scriu pe cer al meu nume

în spațiu se amestecă

unde întunericul este cel mai profund

și acolo ... printre stele strălucitoare

comete și planete, se află

dragostea ce o am pentru tine.

Te iubesc dragă

iubesc, darul meu.

Poem şi poezie

Bunget Marin

Mi-a năzărit aşa... pe la o vreme,

Că n-ar fi rău să scriu şi eu poeme.

Când toţi o fac... ce-aşa mare dilemă ?

Zis şi făcut, am căutat o temă,

M-am informat în piaţă ce se scrie

Şi-am început să zgâri pe hârtie.

N-am mai ieşit în parc şi nici la tata

Şi-n două luni poemul a fost gata.

L-am tot citit de sus şi până jos,

Am încercat să-l recitesc pe dos,

I-am ajustat şi virgule, şi semne

Să nu-l scap în poemele nedemne.

Am pus în el puterea mea şi harul

Şi n-am scăpat din ochi dicţionarul.

Iar din dorinţa de-a-mi fi totul clar

L-am dus şi-ntr-un cenaclu literar.

Stii tu ...

Shanti Nilaya

Stii tu cum noaptea-si risipeste fumul,

Stii tu carei Lumini mai apartin,

Pe unde ziua isi petrece drumul

In dansul meu cu-nalt de heruvim...?!

Si...te intreb, desi tu taci cuminte

-mai razvratit te-as vrea, de ce nu poti!?!-

Stii tu de cate ori imi sar cuvinte

Pe-orbita zilei tale si pe nopti?!

De violete lacrimi , cer de stele,

Se face peste viata ta un pod-

Nu vreau, nu stiu, nu tulbur ape rele

Dar hai raspunde-mi un macar...'nu pot

sa vin la jumatate de-ntalnire,

sa ma aplec mai mult spre lumea ta !'

Te-aud, te vad te simt, dar nu-mi sta-n fire

Mai mult sa strig desi, te-as intreba:

Stii tu cum rotitoare mi-e privirea

Si ca o piatra aruncata-n Larg,

Concentric undele sa te cuprinda

Arunc spre tine, dragul meu cel drag?!

In miezul orelor in care floarea

Desface din boboci parfumul ei,

Stii tu cum eu imi daruiesc ninsoarea

Spre tine, in zbor alb de porumbei!?

...Dar rade-n sine ne-nteles tot jocul,

La tine-ajunge tandru rasul meu...

Tresari ?! La unison ne e norocul,

De-a te iubi o simpla, cum sunt eu

Si nu ma bizui pe-ntamplari...O cale

Din lumea mea spre-a ta s-a petrecut,

Desi nu-mi dai nici semn de intrebare

Si nici raspuns prin Univers tacut !

Eu stiu! dar sunt usoara ca si timpul-

Dansez pe ape,nori si infinit,

Imi trec culorile pe anotimpul

Pe care Cerul scrie de-ntalnit

Cand clipa Lui din ceasul cu petale

Ca dintr-un arc spre noi va fi sa vie,

Voi alerga pe podul vietii tale

Si-apoi, voi sterge-aceasta... poezie !

Sunt Eu ?

Dorina Neculce

sunt eu, străina care scara urcă

și-n gândurile-i răsucite se încurcă?

sunt eu, fetița cea pornit de-acasă

și frunza crudă-n trup i se îndeasă?

sunt eu, femeia care plămădește golul

și tremură sub tălpi izvorul?

sunt eu, aceea care răscolește-n ploi

și-aduce umbra ielelor `napoi

în ochii de strigoi?

și-n chip de sfânt

îmbracă fața morții

în cuvânt?

-eternă scară, tot mai sus,

căci mâna/pană mi s-a scurs

și-n ochiul nopții a tot curs...

GÂNDURI

TEODORA POPESCU

Dacă tu ai pleca...

Răul ar înghiţi sărutul

Simţirea şi nevoia de tine

Recunoscând îndrăzneala de-a iubi.

Cuvintele mele, puţinele...

Întreabă cerul, noaptea, stelele

Pe vântul care se pierde printre nori

Mă pierd şi eu în muzici şi în sfere ...

Gândurile îmi muscă carnea

Foşnesc obosite fără sens

Parcă-ar aştepta parcă-ar pleca ...

Le mai aud încă glasul sacadat.

Dincolo de orizont de mâine

Şi vagi prezenţe ... se voiau prin timp

Dragostea mea persistă dincolo de ieri

Dincolo de îmbrăţişarea promisă ce arde.

Cad clipele albe peste ochii-nduratori

Şi peste trupul meu legănat în lumină

Ard amintirile şi întristările...

Şi patima pe care cu greu am învins-o.

dansul ciulinilor

Romita Malina Constantin

Peste câmpia arsă

trec porumbei în zare

ciulinii se desprind

din matca scorojită

îmi sângeră iubirea

torente înspre mare

când strâng în aripi capul

şi floarea ofilită

îmi cântă vântul ud

prin frunze răvăşite

lipind de trup nisip

de amintiri cu tine

ce rochie de bal

m-ai dăruit iubite

cu poale lungi şi grele

de doruri nesfarsite

am mâna-ntinsă rece

de lutul ce m-apasă

în ochii mei fac cuiburi

un stol de lilieci

zălog mi-ai lăsat iarna

în curtea de acasă

şi dansul singuratic

al unui lup pe veci