Ţi-am spus şi azi că eşti frumoasă?

Angelina Nădejde

Şi că nimic nu te întrece?

Te uită, florile din glastră,

Frumoase sunt, nu am ce spune!

Dar n-au lumina ce transpune,

N-au nici trăire, nici durere,

Sau dor aprins de-o mângâiere,

Nici roua lacrimei căzute

Pe fruntea vieţii prea durute.

Ai torţe vii în ochi... şi ard,

Eu, câmp de patimi în hazard

Revendic ploile iubirii

Să-mi scalde nerăbdarea firii.

De mă zăreşti în preajma ta

Dezbraci sfieli de catifea

Mi-alungi de-ndat' tristeţi haine

Şi schimbi o lume pentru mine!

Ţi-am spus şi azi că îmi eşti dragă?

Mireasă-n gândurile mele

Înveşmântată în dantele

Ţesute-n fir de lacrimă

Cu dor mărunt şi patimă.

Mă înfior şi mă-nspăimânt

Că ai putea să-mi fugi din gând...

Dar eşti aici, mereu cu mine,

Tu, floarea vieţii ce-n stamine

Porţi mana sufletului meu

Prin legământ la Dumnezeu.

UN SĂRUT PE MALUL MĂRII!

Valy Plugar

Noaptea pe pământ se lasă.

Şi nisipul răcorea.

Cer senin şi plin de viaţă.

Pământului, cald, zâmbea.

Marea calmă, în lumină.

S-a trezit din somn uşor.

Aştepta la ea să vină,

Din poveste, un prinţişor.

Pe nisip, sclipici de soare,

Desculţă, uşor, călca.

Frumuşică ca o floare,

O fată, Alesia!

Lasă hainele să-i cadă.

Şi zâmbind mării, întra.

În apă, ca să se scalde,

Cineva la ea, privea.

O sorbea dintr-o privire,

Sentimentele creşteau.

În suflet cu fericire,

Şi acolo rămâneau!

Inima fetei tresare.

Ca arsă de mare foc.

A lui zâmbet ca o boare,

O pune, din nou, la loc!

Se apropie de fată,

Cu chipul strălucitor.

Şi o strânge-n braţe o dată,

Sub lumina stelelor!

Un sărut pe malul mării,

Plin de patimă şi dor.

Un sărut ce dă uitării,

Veriga durerilor!

 -  Eu sunt „prinţul „fermecat,

Te iubesc, Alesia!

O viaţă te-am căutat,

Şi s-a dus, depresia!

Şi zâmbind, ei, se sărută.

Melancolici, plini de dor.

Marea calmă îi ascultă,

Vântu-i mângâie, uşor!

S-au pierdut în spuma mării.

De valuri, îmbrăţişaţi.

Le-au zâmbit parfumul serii,

În dragoste, ”înecaţi”.

Doar un pescăruş în zbor,

Şi de sus, luna senină.

Au privit iubirea lor,

Într-o dragoste nebună!

Cu patimă

Aurel Chiorean

Cu patimă trăiesc dorinți ce suie,

când doar tăceri dansează-n glas,

ploi proaspete bătute-n cuie,

în vals de seară, ultim vals.

Cu patimă trăiesc o ploaie albă,

într-un pustiu cu marinari,

sub franjuri, doar făptura-ți dalbă,

când ca momeală pun pescari.

Eu te iubesc zare frumoasă,

și gestul când ți-ascunzi genunchii,

mi-e haina veche, chiar mi-e roasă,

o plâng părinți, o știu și sfinții.

Dar te iubesc cu ploi deodată,

sunt un nebun, am gust amar,

făptura ta imaculată,

e un sărut, cu porți altar.

din zid, izvoare...

Romita Malina Constantin

dacă te-ai trezit cu o patimă nebună

cu o iubire ce îți smulge coastele risipindu-le în patru zări,

dacă mai știi cum înflorește un petic de nor

și se apropie paradoxal chiar către soare,

dacă mai există loc în tine pentru încă un Romeo și încă o dulce Julietă

atât cât spovedania apelor să curgă într un firicel de lumină,

dacă îngerii vin și pleacă chiar din colivia ta înainte să spui ,,amin'',

dacă mirosul de codru verde crește pe nesimțite sigilând ceara din inima ta

în timp ce atâtea cuvinte se transformă în păsări migratoare

și își fac cuib doar vremelnic în poală,

dacă poți striga la întrecere cu ecoul ,,șunț tânăr, Doamnă''

iar viața te pune la zid cu priviri de-o șchioapă

de parcă nu știe că în tine își face vremea Dumnezeu...

privește cerul

TE-AM AŞTEPTAT

Lili C. Bernini

Te-am aşteptat...

Cu patimă şi dor în fiecare zi

În fiecare noapte, ceas de ceas

Şi mi-am imaginat ziua-n care destinul,

Mi te va scoate-n cale şi doar o clipă

Îmi va fi de-ajuns să simt că eşti lumina

Vieţi, soarele ce mă va încălzi mereu.

Te-am aşteptat...

Te-am căutat, cu dor prin vise de poveste

Nu ştiam cine eşti, nu ştiam pe cine aştept

Dar ştiam că exişti şi trăieşti undeva în lumea

Asta mare şi când destinul ne va aduce împreună

O viaţă ca-n poveşti noi vom trăi, iubirea noastră

Va fi unică şi "viaţă veşnică" va avea.

Te-am aşteptat...

Deschide larg fereastra sufletului tău

Şi lasă-mă să intru în tăcere s-alung iarna

Din tine, şi să îţi torn o primăvară caldă,

Cu parfum de fericire, şi să îţi dăruiesc,

Nectarul iubirii ce l-am strâns în tolba

Din inima mea în timp ce aşteptam venirea ta.

Lasă-mă să îţi călăuzesc paşii spre un tărâm

Necunoscut încă ţie, lasă-mă să te ocrotesc,

Vreau să simţi fericirea, lasă-mă să te iubesc,

Aşa cum niciodată n-ai mai fost iubită,

Lasă-mă să te sărut, să simt că trăiesc, să simţi

Cum fiecare celulă este vie şi plină de viaţă

Lasă-mă să te învăţ să mă iubeşti, doar pe mine.

Te-am aşteptat...

Cum aşteaptă deşertul ploaia

Cum florile aşteaptă primăvară

Te-am aşteptat, te-am chemat neîncetat

În sufletul meu, iar ochii mei s-au luminat

În ziua-n care ai apărut din depărtare.

........................................................

Bine-ai venit, eterna mea iubire.