Lavinia Elena Niculicea
-
Iubite, iată că liliacul a înflorit!
Când
pe alee a păşit subit iubirea.
Dorul
din a mea cale nu s-a mai ferit
Lacrimile
mi-au tot cerşit fericirea.
Pe
inima obosită un fluture a poposit
Când
petalele spre cer mi s-au deschis.
Iarba
durerii cu lacrimi amare s-a cosit
-
Iubite, doar tu eşti al primăverii vis!
Se
aude acum un cântec de vioară
Cântat
de o inimă în depărtare,
Ce
ar vrea să spună bunăoară:
-
Vino, să-ţi dau o dulce sărutare!
Luna
ne va ademeni cu poezia
Născută
din dorinţa unei stele,
Ne
vom lăsa scăldaţi de ploaia,
Ce
va spăla ale dragostei, păcate grele.
-
Rămâi cu mine, măcar un anotimp!
Să
adunăm norocul din florile de liliac
Iubirea
să nu ne mai afle în contratimp,
Visul
să ne fie cel mai bun afrodiziac.
