Lavinia
Elena Niculicea
Un
val de cer se zbate
de
ţărmul iluziilor –
bule
de vis limpezite.
În
albastrul cerului
se
unduiesc în aerul îmbibat
de-o
dragoste vie.
Mă
pătrund cu patimă
ploile
senine de mai
trezind
în mine dorinţe,
mustind
de aşteptare.
Vântul
hoinar a adunat
tristeţi
de mult uitate…
Cu
răsuflarea-i proaspătă
mă
cheamă în zori
să-i
ascult cântecul atins,
de
lumina ploilor de mai.
Înmuguresc
subit în mine
visuri
coapte în lumina Raiului,
mă
simt suavă, primăvară
înveşmântată-n
fluturi rebeli,
ademenită
într-un plai de violete,
pictat
în ochii celui pe veci iubit.
Calc
apăsat pe roua unui cer
cuprins
de inocenţă şi amăgire.
Picură-n
mine ploaie de gânduri,
zămislind
în sufletul pustiu,
iubirea
de cuvânt.
